Şi-a deschis fereastra inimii spre cer pentru ca autoarea să primească şi să adăpostească sborul amăgitor al unei muze care generează sentimente profunde ale eului liric
Aripile puternice poartă şi înalţă alaiul muzei spre zările pline de farmec ale viselor , danseză in flacările plăcerii si călătoreşte spre farmecul dulce a iubirii celor mai minunate frumuseti ale naturii
Aceasta pentru că volumul de versuri ale autoarei Mihaela Maria Dindelegan este încărcat , este plin de poezii care sunt dedicate din suflet , sunt create cu măiestrie pentru a demonstra si a sublinia măreţia a tot ce Bunul Dumneazeu a făcut pentru ca omul să trăiască in paradisul pămăntean
RONDELURILE CLIPEI iţi supun imaginaţia, la fascinaţia prin care an de an, chiar de milione de ani, la date sensibil asemănătoare se instalează ciclul permanent al anotimpurilor. Cele 4 anotimpuri se refera la schimbările anuale ale climei, care sunt determinate de înclinarea axei
Pământului combinată cu rotația lui pe
orbită în jurul
Soarelui Poezia care a inspirit titlul volumului care se lansează, poarta acelaşi nume RONDELURILE CLIPEI pentru că spune autoarea :
“E un anotimp analizat
Şi-apoi un altul neoprit
Păn, ce se-arată concentrat
Ce timp e-n-lume mai slăvit”
“Trecănd prin tot ce-i demonstrat
În vremea anului trăit
Rondelul iată,- am exprimat
Cănd la rondel, eu, m-am oprit”
Un exemplu elocvent care demonstrază şi subliniază dominaţia intreaga a volumului este poezia:
ROATA TIMPULUI
“Se-nvărte roata timpului
Cu aceleaşi spiţe prinse-n ea
Şi-n mersul anotimpului
Distincţia o poţi vedea”
Prin privirea puternic interiorizată a ochiului minţii, autoarea, întămpină alaiul mirific al naşterii si renaşterii vieţii pe pămănt-prin PRIMĂVARĂ
Albul imaculat si gingăşia ghiocelului este asortată cu mii de culori tonifiante, de multitudinea florilor, care cu aroma lor îmbietoare acoperă tot pămăntul şi dau veselie si bucurie tuturor cuvăntătoarelor.
Astfel florile pentru care autoarea dedică versuri de admiraţie sunt:narcisele, nalba, magnolia , dar nu uită să acorde rime îmbelşugate nici codrului cu frunzişul care a explodat, din mugurii fiecărui ram, aşa cum autoarea dezvăluie viziunea dănsei pentru primul anotimp al anului, primăvara in poezia:
DE AR VENI O PRIMĂVARĂ
De -ar veni o primăvară,
Să rămănă-n veci la noi
I-aşi cănta din zori în seara
Şi-încă odată, înapoi
Cerul imens albastru si adănc sub care căntă păsările,
în foşnetul duios al pădurii , sunt rapsozi neobosiţi ai codului, ei căntă pentru a-şi chema perechea, in cuiburile reînprospătate cu verdeaţă ca să de confort lăcaşului iubirii
Asculta-ţi poezia:
RAPSOZII SE ADUNĂ
„Poate cer, ori stea, să spună
Că-ţi dau suflu-nălţător?
Dar de-i doru pus pe strună
Arde pieptul tuturor”
Să nu credeţi nicio clipa că autoarea , care este încărcată cu har, datorită educaţiei şi mai ales credinţei in Atotputernicul Măntuitor, ar fi uitat de Sfintele Sărbători ?
NU … nu a uitat
Sărbătorilor de pocăinţă pentru faptele si greşelile noastre sună ca o rugăciune de bucurie pentru Invierea Domnului.
Citirorii acestui volum de poezie vor fi adănc marcaţi de versurile care abundă de cuvinte gingaşe , care sunt imbrăcate intr-o coloratură sensibilă a sufletului, suflet înclinat spre sentimentul care provoaca bucurie, veselie si tandeţea iubirii indestructibile a primăverii renăscute.
Dragi invitaţi , doriţi să se confirme aprecierile mele?
DA?, Vă rog citiţi capitolul dedicate primăverii
Roşul soarelui încis ca focul in mijlocul verii nu a reuşit sa părjoleasca nimic din dăruirea cu care Mihaela Maria Dindelegan a compus in versuri minunate gănduri, aprecieri si admiraţie pentru tot ceace anotimpul verii le oferă oamenilor prin frumuseţile ei si prin viitoarele bogaţii ale pămăntului.
ACELAŞI SOARE , DAR ALTFEL
“E-acelaşi soare, -nrăsărit
Şi-n miezul verii –nflăcărate
E acelaşi astru ce-a dorit
În primăvară a răzbate
Dar, în timp forţa şi-a sporit
Şi chear de vrea să se arate
Acelaşi soare în răsărit
Şi-n miezul verii-nflăcărate”
M-am oprit la această poezie cu sentimental datoriei de a explica ce este şi ce semnificaţie are RONDELUL
Rondelul este o poezie scurtă cu formă fixă, a cărei structură se bazează, ca și balada, pe refren,
A apărut în Franța medievală sub denumirea de rondeau
Originile rondelului se regăsesc în
cântec. La început, rondelul era legat de
muzică și
dans si importanţa lui a fost dată de rimele refrenului in care repetiţia si repartiţia versurilor in strofa este fixă
În literatura română, multe rondeluri a scris
Alexandru Macedonski. Scriitorul este autorul celebrelor cicluri, Rondelurile pribege, Rondelurile celor patru vânturi, Rondelurile rozelor, Rondelurile Senei și Rondelurile de porțelan. Cele cinci cicluri au fost publicate în 1927 în volumul postum Poema rondelurilor.
Dar să revin la vară- anotimpul in care ţarina este încununată cu aurul spicelor de grău, in care lanul este impestiriţat cu azurul albastrelelor si a macilor aprinsi din razele fierbinţi ale soarelui arzător
Autoarea se intreabă ……
VARĂ, CINE TE SUSŢINE?
“Tu, vară, cine te susţine?
Ai soarele prea arzător
Şi nu se simte nimeni bine
Cănd vine luna lui cuptor
Sunt cardiaci ce au suspine
Şi rău produci chear tuturor.
Tu,vară cine te susţine?
Ai soarele prea arzător.
Clima anotimpului de vară este caracterizată şi prin căldurile toride, uscăcine, ploi torenţiale, inundaţii şi calamnităţi naturale foarte diferite.
Sensibilitatea autoarei faţă de frumuseţile naturii a făcut să nu poată uita şi să nu omită prin versurile sale durerea ierbii care se usucă, aerul uscat irespirabil, furtunile stărnite din senin, potopul care se năpusteşte din cer pe pămănt şi inghite tot ce găseşte in cale,
Iată poezia:
SE USUCĂ IARBA-N FAŢA TA
“Se usucă iarba –n faţa ta
Şi nu iţi pasă că o doare
Că nu mai poate firul să stea
De uscăciune, in picioare
Ciudat că tu poţi exista
Cănd vezi că altă viaţă moare
Şi nu începi a te-ntreba:
De ce trăieşti tu încă oare?
Sau poezia:
FIINŢĂ ARIDĂ
“Vicleană vară, aeru-ai uscat
Să semene priveliştea cu tine,
Fiinţă aridă ce te-ai arătat
Cu uscăciune , chiar si-n nopţii senine.”
În aceasta atmosteră a cădurii dogoritoare, autoarea îşi pune nădejdea in puterea şi conştinciozitatea ţăranilor in lucrările agricole cu specificaţie speciala spre prăşitori, spre secerători, spre cei ce pe pajistea verde a păşunilor, ciobănesc, ciopoarele de oi, doinindu-le din fluierele fermecate.
Dar pămăntul se mişcă pe orbita lui în jurul soarelui, iar soarele de toamna care şi-a pierdut puţin din căldura verii, totuşi nu şi-a pierdut din minunta lui strălucire care încă sesibilizeaza inimile, in lumea de vrajă a toamnei tărzii
Nu trebuie să visezi ca să-ţi imaginezi bogăţiile şi roadelor pămăntului, care abundă într-o TOAMNA îmbelsugată
Dar toamna, aromele viilor se răstoarnă in cupele care sunt închinate pentru a ura sănătate tuturor oamnilor
E VREMEA CULESULUI VIEI
“E vremea culesului viei
Şi strugurii stau încăntaţi
Sub coajă cerănd armoniei
Să-i ţină apropape pe fraţi
Ei oda aduc bucuriei
Căci fi vor cu toţii presaţi
Şi-n cupe , căntănd veşniciei
De nimeni, ei nu vor fi uitaţi
Autoarea a dedicat o poezie păsărilor călătoare a căror pregătire pentru drumul cel lung este o enigmă la care se adaugă tristeţe sufletelor la despărţirea de ele de căntecul lor minunat , de ciripitul gureş al rivalilor.
PRIVIND IN SUS
“Privind in sus spre păsărele
Dar nu le văd, căci au plecat
Mi-e dor de căntul lor , dar grele
Sunt zilele ce vor urma”
De frumuseţea coloritului toamnei , autoarea este vrăjită şi muza ei o poartă pe cămpuri, in văi, pe dealuri, in codrii, in livezi şi vii pentru a-i acorda un vers curcubeului de colori a căror strălucire este dată de ultimile raze ale soarelui care se îndreaptă spre asfinţit.
ASFINŢITUL
“S-a înroşit mai tare asfinţitul
Accentuănd nuanţa şi culoarea
În care s-a-mbrăct neobositul
Pămănt, ce îşi roteşte încăntarea
Cămpiei, ce învaţă coloritul
Să îl respecte,nlocuind paloarea
Pe care o revarsă răsăritul
Să reveleze munţilor splendoarea”
Dar de splendorile toamnei trebuie să ne despărţim pentru ca autoarea Mihaela Maria Dindelegan in volumul de versuri “Rondelurile clipei” are poezii minunate închinate albului imaculat al IERNII
SE-NCUMETĂ FRIGUL SĂ MUŞTE
“Se-ncumetă frigul să muşte,din noi
Albeaţa zăpezii e doar o nălucă
Şi-n faţa urgiei, tot goi
Noi suntem, chemănd depărtarea s-o ducă
Ne străngem in case, că-n rest suntem moi
Cănd răul măndriei pe iarnă -o apucă
Se-ncumetă frigul să muşte,din noi
Albeaţa zăpezii e doar o nălucă”
Iarna sub tăcera conspirativă a lunii, cănd tot pămăntul este inveşmăntat in haina albă, strălucind de nestematele zăpezii, nu este de mirare faptul că autoarea este faşcinată de priveliştea naturală oferită văzului dănsei.
DE CĂND E IARNĂ
“Stele-n cer ce au pălit
De cănd e iarnă -aici la noi
Se-ntunecă şi-n răsărit
Iar spre apus pornesc in roi”
Altă poezie:
MĂIASTRĂ TE-AI CREZUT
“Pe geamuri flori ai desenat
Si-apoi măiastră te-ai crezut
Că oameni mulţi te-au admirat
Şi la copii chiar le-au plăcut
Fiorul rece al gerului, promoroacă albă aşezată pe bărbiile oamenilor, pe sprăncenele fetelor, la fel ca şi văntul tăios, sunt semnele distincte al iernii , pe care autoarea le desluşeşete in versurile volumului ca un sentiment de frustrare faţă de viaţa tumultuosă, de zgomotul străzi, faţă de gălăgia şi sburdărnicia copii, atfel spune autoarea în poezia următoare:
REGINA DE GHEAŢĂ
“Regina de gheaţă cu simţ îngheţat
Se-opreşte în dreptul copilei mirate
Ce nu ştie spune de unde-a aflat
Că trece-vor iernile rele , chiar toate”
Misiunea aleasa de a oferii comunitatii volume de poezii care să găsească căutare intre cititori, care să considere că poeziile nu sunt un domeniul depăşit şi neglijat a fost indeplinită cu succes de Mihaela Maria Dindelegan
Nu sunt suficente cuvintele pentru a elogia strădania si perseverenţa, dăruirea cu care autoarea se dedică scrisului,pentru a demonstreaza capacitatea creatoare a autoarei si dorinţa de a susţine cauza actuală si viitoare a poeziei
Vă felicit si vă doresc mult success in lansarea acestui volum,volum care işi va găsi un loc sigur în Biblioteca noastră alături de celelalte, multe, volume lansate anterior
Felicitări MIHAELA MARIA DINDELEGAN
INTOCMIT ing. SĂTEANU MIORIŢA
