Biblioteci bihorene: Despre sufletul satului romanesc:
Sufletul satului
de Lucian Blaga
Copilo, pune-ti mânile pe genunchii mei.
Eu cred că vesnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
si inima-ti zvâcneste mai rar,
ca si cum nu ti-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
si dacă ti-ai sângerat picioarele
te asezi pe un podmol de lut.
Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din stresini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.
Colocviul cu tema-
Vesnicia s-a născut la sat, a fost susțint
de elevii de la Licel Teoretic Aurel Lazăr, profesori coordonatori prof. Livia Ghiurcuța și Violeta Fetea.
IXD -prof. Cristina Bradau
XI E -Dragan Olga
XI D - Fetea Violeta
XII D Livia Ghircuta
Vineri colocviul cu aceisi tema, in acelasi cadru,
a fost sustinut de elevii clasei a XII de la
Colegiul Tehnic Mihai Viteazul, coordonator prof. Monica Marian
Unul din eseurile elevilor.
CLITAN IASMINA
LIC.TEORETIC AUREL LAZAR
CLASA A IX D
VEŞNICIA S-A NASCUT LA SAT
Eu cred că în satul meu s-a nascut nu doar veşnicia şi umanitatea ci şi muzica. Aici timpul trece încet, nimeni nu se grăbeşte toţi profită din plin de fiecare sunet. Oamenii sunt mai prietenoşi şi mai buni la suflet. Ei respectă obiceiurile şi tradiţiile din lumea muzicii. Ţăranul, omul simplu, ştie cum să se bucure de tot ce îi oferă natura şi muzica. El inspiră aerul curat şi se bucură de grădina lui. El se simte bine când ploua, când e zăpadă, când e soare şi când e vânt. La noi în sat nu prea mai există mulţi ţărani adevăraţi care mai cântă, unii dintre ei s-au stins sau au îmbatrinit. De sarbători se adună întreaga familie. Atunci, satul parcă prinde viată.
Ţăranul se plimbă cu căruţa trasă de cai, fluierand cântece populare: el nu mănâncă tot felul de mâncăruri sofisticate, ei mănâncă “clisă “cu “cârnat” şi branză, mâr şi struguri şi prune şi nuci.
Atunci cand eram mică mergeam cu colinda cântand cântece vechi şi primeam de la oameni cozonac,mere si nuci. Nu asteptam bani, nu mi se părea firesc. Eu mergeam cu colinda pentru că era un obicei vechi din moşi stramosi.
Ţăranul e un om modest, el nu cere multe, nici nu aşteaptă să primească de la nimeni nimic. Ţăranul nu are telefon mobil, nici nu are nevoie, nici nu ştie să-l folosească. Ţăranul se bucură de viaţa pe care o trăieşte, cu modestie şi cu bun simţ, aşa cum trebuie ea trăită, aşa cum şţie el din bătrani.
Mulţi din cei care au plecat la oraş au uitat de unde au pornit.Nu mai ştiu să se bucure de ceea ce le oferă natura; dacă ploua ne udăm, daca ninge e frig. Dacă nu avem telefoane performante, laptopuri sau tablete nu suntem în pas cu moda. Stăm toţi conectaţi la internet în loc să întâlnim oameni şi să ne bucurăm de compania lor.
Noi ăştia suntem
Sufletul satului
de Lucian Blaga
Copilo, pune-ti mânile pe genunchii mei.Eu cred că vesnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
si inima-ti zvâcneste mai rar,
ca si cum nu ti-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
si dacă ti-ai sângerat picioarele
te asezi pe un podmol de lut.
Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din stresini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.
Colocviul cu tema-
Vesnicia s-a născut la sat, a fost susțint
de elevii de la Licel Teoretic Aurel Lazăr, profesori coordonatori prof. Livia Ghiurcuța și Violeta Fetea.IXD -prof. Cristina Bradau
XI E -Dragan Olga
XI D - Fetea Violeta
XII D Livia Ghircuta
Vineri colocviul cu aceisi tema, in acelasi cadru,
a fost sustinut de elevii clasei a XII de la
Colegiul Tehnic Mihai Viteazul, coordonator prof. Monica Marian
Unul din eseurile elevilor.
CLITAN IASMINA
LIC.TEORETIC AUREL LAZAR
CLASA A IX D
VEŞNICIA S-A NASCUT LA SAT
Eu cred că în satul meu s-a nascut nu doar veşnicia şi umanitatea ci şi muzica. Aici timpul trece încet, nimeni nu se grăbeşte toţi profită din plin de fiecare sunet. Oamenii sunt mai prietenoşi şi mai buni la suflet. Ei respectă obiceiurile şi tradiţiile din lumea muzicii. Ţăranul, omul simplu, ştie cum să se bucure de tot ce îi oferă natura şi muzica. El inspiră aerul curat şi se bucură de grădina lui. El se simte bine când ploua, când e zăpadă, când e soare şi când e vânt. La noi în sat nu prea mai există mulţi ţărani adevăraţi care mai cântă, unii dintre ei s-au stins sau au îmbatrinit. De sarbători se adună întreaga familie. Atunci, satul parcă prinde viată.
Ţăranul se plimbă cu căruţa trasă de cai, fluierand cântece populare: el nu mănâncă tot felul de mâncăruri sofisticate, ei mănâncă “clisă “cu “cârnat” şi branză, mâr şi struguri şi prune şi nuci.
Atunci cand eram mică mergeam cu colinda cântand cântece vechi şi primeam de la oameni cozonac,mere si nuci. Nu asteptam bani, nu mi se părea firesc. Eu mergeam cu colinda pentru că era un obicei vechi din moşi stramosi.
Ţăranul e un om modest, el nu cere multe, nici nu aşteaptă să primească de la nimeni nimic. Ţăranul nu are telefon mobil, nici nu are nevoie, nici nu ştie să-l folosească. Ţăranul se bucură de viaţa pe care o trăieşte, cu modestie şi cu bun simţ, aşa cum trebuie ea trăită, aşa cum şţie el din bătrani.
Mulţi din cei care au plecat la oraş au uitat de unde au pornit.Nu mai ştiu să se bucure de ceea ce le oferă natura; dacă ploua ne udăm, daca ninge e frig. Dacă nu avem telefoane performante, laptopuri sau tablete nu suntem în pas cu moda. Stăm toţi conectaţi la internet în loc să întâlnim oameni şi să ne bucurăm de compania lor.
Noi ăştia suntem
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu