Cartea este o autentica redare a trairilor
personale uneori pentru a gasi impacare
cu framantarile propriului suflet poetic si alteori, dar mai des, pentru a se
dedica prin versuri evlavioase Imparatului Ceresc
Este o lucrare in care se desvaluie
laborioasa si complexitatea gandirii prin credinta, dovedita de Harul prin care Bunul Dumneazeu se
cuibareste, se salasluieste in inima unui devotat slujitor al Divinitatii care
se dedica prin dragoste pana la sacrificiu pentru a vindeca trupul si sufletul
chinut de o boala napraznica a nepoatei
sale Andrada
Autoarea, LEONTINA COSTRUT, stie si este constienta de Darul
Celui de Sus care a sadit si a plamadit in inima Ei, o dragoste mare si
cugetare adanca pentru Dumnezeu. Considera ca, a auzit chemarea lui Dumneazeu
pentru a astern pe hartie, cheia care duce la iubirea din inima lui Dumnezeu.
Versurile au o incarcatura foarte speciala si o tenta
de o profunda si diversificata abordare religioasa
Poezia; “Doamne, atat iti cer!
Doamne!
As vrea sa pot sa exprim
prin cuvinte,
Tot ce simt , tot ce am in
minte!
As vrea sa stie lumea
-ntreaga,
Ca tot ce avem, de Tine se
leaga!
Aceasta chemare contine un sfat pe carel preda
oamenilor suferinzi inclusive nepoatei Andrada, pentru sa- si vindece inima
prin credinta dar si prin Dumnezeu si dragostea SA pentru copii
Sfaturile
adresetate, copilului bolnav descurajat,
ranit in suflet care din cauza bolii si-a pierduta speranta , dar care asteapta
vindecarea prin incurajarile, rugaciunile si demersurile practice de a solicita
sprijin lui Dumnezeu ,
Autoarea este o practicanta serioasa
si perseverenta a canoanelor religioase.
Talmaceste starile sufletului, suferintele, frustrarile,
durerile si desnadejdea oamenilor prin indepartarea
lor de Dumnezeu
Poezia; “Ma-nchim tie”!
Ma-nchin Tie Tata ceresc,
Din tot sufletul meu imi doresc
Sa fiu mereu alaturi de Tine
Stiu ca doar cu Tine –mi va fi bine,
Va fi mereu treaza in mine
Dorinta de-a face bine,
Sa fiu alaturi de cei ce-i iubesc
Pentru ei lupt, sa fiu, sa traiesc
In volumul de poezii ”Intre cer si pamant
“, autoarea , desira in cuvinte deosibit de sincere si confesionale, suferinta
personala si imprejurarile care au provocat aceasta suferinta
Explicatia suferintei personale este tradusa
prin versuri semnificative care denota evlavia si daruirea pe Altarul credintei
Poezia;
“Prin jertfa Ta”
Cand inima mi-e plina
De jale si de chin,
Atunci vine eu la Tine
Isuse sa ma- nchin!
Cand greul ma apasa si viata-i
la rascruce!
Atunci mi-aduc aminte….
Doamne !!!!!
De Tine si de cruce
Denumirea suferintei personale alaturi de
suferintele lui Dumneazeu sunt in viziunea autoarei dorinta de sacrificiu si
abandon fata de nedreptatile si durerile
provocate acelor copii nevinovati, imaculati, care parasesc aceasta lume, chiar
daca inima si tot sufletul lor se ridica spre cer ca o jertfa oferita pe
Altarul credintei
“Este
atat de frumos sa suferi pentru
Imparatul imparatilor………suferinta ta pe acest pamant se va sfarsi si vei fi cu
El in Ceruri”
Pentru aceasta este nevoie de pocainta,
curatenie a gandurilor, a inimilor , in care trebuie sa-l purtam pe Dumnezeu-
spune autoarea
Poezia: “Cred, Doamne-n
Tine”
Doamne….
Eu cred in Tine,
Desi incercata sunt pe-al vietii drum.
Iar si iar ma intorc la tine
Mi-e greu sa cred ca-i voia Ta
Atunci cand sufletul ma doare,
Cand trebuie sa ma despart
De ce-am avut mai drag sub
soare!
Sa-mi dai putere sa Te ascult
Sa pot sa spun ca-i voia Ta,
Si-atunci cand ne vom intalni
Sa stiu ca Tu, ma vei ierta
………
Si-atunci cand ne vom intalni
Aseaza-ma de-a drapta Ta
Framantarile, permanente ,autoarea
le prezinta in versuile sale prin suferinta sufleteasca mare, adanca si greu de
suportat si sunt raportate contiuu la necesitatea
unei credinte profunde si o relationare cu Bunul Dumneazeu
Poezia: “Raspunsul vine de-acolo, de sus”
Atunci ma –ntreb:
Cine sunt eu ?
Raspunsul vine de-acolo, de sus,
mereu:
Esti o farama de soare si vant
Coborata din inalt pe pamant,
Incearcata de valurile vietii.
Chiari din anii tineretii
Intrebarile Tale, nu sunt
desarte.
Fiecare om ar trebui de ele sa
aiba parte.
Sa-si puna in gand mereu:
…. Cine sunt eu?
Greutatile vietii, incercarile dure
si disperate ale vietii, au modelat un
suflet sensibil, nobil, generos, care nu a uitat ca viata are si o latura
presarata de bucurii , ca viata ofera, insasi, fericirea de a trai.
Aceasta fericire, cu evenimentele
triste, cu momentele de inalta traire, cu scurtele episoade cuprinse in
labirintul bucuriilor, aceasta fericire este redata printr-un buchet multicolor al vietii pe care o traieste
autoarea
Poezia;” Sunt tot ce pot
sa fiu”
Sunt tot ce pot sa fiu,
Sunt albul imaculat al zapezii
Sunt soarele dogorator al
amiezii
Sunt o noapte instelata,
Sunt inima ce a-nceput sa bata
Pentru tine soare,
pentru tine pamant
Pentru crezul drag si
sfant
Ca sunt pulbere de stele
Leganat de bratul mamei
mele
In valtoarea imaginatiei creatoare,
a dorintei de a da inteles propriei vietii, prin cuvinte si expresii autentice,
care exprima framantarile imbracate de vise , s-a nascut si poezia:”Te caut”
Te caut
In luna florilor de mai,
Te caut
In albastrul cerului ce-l ai
Deschis spre soare, spre
lumina
Te caut
In tot ce-i bucurie deplina
Te caut
In adierea vantului
Te caut
In potirul greu al
pamantului
Incarcat de munti si ape
Te caut
In surasul zglobiu de copii
Te caut mereu,
Uneori esti aproape
Ca marea ce-asteapta
Din rau sa se adape
Nesatioasa caut sa-ti sorb
parfumul
Dar tu te imprastii ca fumul
Volumul de poezii ”intre cer
si pamant” cuprinde versuri care ne surprind prin meditatia profunda asupra
sensului vietii, asupra trairii voluntar sau involuntar- a unor evenimete, ale
unor mistere ale vietii
Poezia: Ascult!
Ascult in noapte scurgerea ta!
Un inceput si un sfarsit.
Nu te vad, dar te simt!
Te simt asa cum esti!
Uneori tandru si bun….
Ca soarele-n amurg,
Alteori lunecos, te
fofilezi….
Lasand in urma ta intrebari
far-de raspuns
Cu un zambet sagalnic si admirator al
frumusetilor naturii se indreapta versurile autoarei spre contemplarea
anotimurilor
Poezia : “E, primavara afara”
Mereu va veni o primavera
Ce va scoate din noi afara
Toata bucuria vietii.
Dupa o iarna lunga, cu nori
vinetii
Aud, acum, rasete zglobii de
copii,
Nepotul , Cristi, imi striga de –afara:
“E primavara Babi, e
primavera!
Berzele s-au intors la
cuiburile lor
De ele mi-a fost tare,
tare dor “
Citez din poezia Toamna
Aduci cu tine parfumul merelor
coapte…
Si lasi in urma adieri si soapte.
Despletita te lasi ajunsa din urma
De-o boare de vant ce te alunga
Pasesti spre zarea senina, albastra
Lasand iernii deschisa fereastra
Vorbind de anotimpuri,
acestea in viziunea autoarei sunt descrise cu lux de amanunte, intr-o
intrepretare personala a succsiunilor
anotimpurilor vietii cu aspectele specifice anilor care se acumuleaza pe
un sireaga, ca o salba pe care Leontina Costrut a poarta cu demnitate si cu o frumusete creatoare impresionanta ca o
“”perla a creatiei sale
Poezia: “Anotimpuri”
Cand amintiri se cern in noi ,
Privim cu nostalgie inapoi
Spre acei ani de cautari fierbinti
Si… de intrebari
Avem ganduri de primaveri,
Traite azi,… traite ieri….
Preschimbate-ncet in veri
Fierbinti , arzatoare si…
Te intrebi…
De ce oare?
Apare in
zare o toamna…
Cuvintele sunt totdeauna asa de
frumoase, ca sentimentele pe care le poarta in versurile sale autoarea
volumului “Intre cer si pamant”
Intr-un
context al carui timp il caracterizeaza intamplarea, am luat cunostinta de
activitatea creatoare al autoarei, membra a Uniunii Femeilor, moment in care s-a produs , cu mare success debutul
si lansarea primelor poezii
Inspiratia autoarei a fost o revelatie, pentru ca a scris poezii care
purtau amprenta imaginatiei vulcanului creativ, a adoratiei si darurii
intregului suflet in comunicarea cu Divinitatea ca o cerinta necesara
vindecarii suferintelor accumulate in timpul vietii
Cu
fiecare ocazie in care organizatia noastra a manifestat apreciere, dragoste
pentru mestesugitele cuvinte romanesti
exprimate in versurile poeziilor autoarei, aceste poezii au fost
recitate publicului larga, prezent la aceste manifestari.
Pe
parcursului anilor, autoarea Leontina Costrut,
constatand si bucurandu-se de aprecierea si felicitarea spectatorilor
care au fost si sunt incantati de urma ce lasa pe hartie gandurile, din
versurile poeziilor autoarei
Ing. SATEANU MIORITA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu