Ioana Precup

http://www.crisana.ro/stiri/cultural-5/prima-expozitie-de-tablouri-semnata-ioana-precup-91482.html

http://www.rasunetul.ro/ioana-precup-pe-drumul-lumii-basmelor

 Născută în ţinutul de basm al Văii Ilveilor, la Leşu, Ioana Precup a demonstrat, de-a lungul timpului, că este un poet sensibil, aplecat cu drag spre rădăcina satului natal, acolo unde doinea, de răsunau codrii, mama ei, privighetoarea Leşului, Maria Precup, şi de acolo de unde îşi au seva şi cântecele surorii ei, Mărioara Precup.

Volumul „Dansul înserării”, apărut la Editura Primus”, este un omagiu adus frumuseţii vieţii, poeta adunând între coperte primăveri, veri, toamne, dar mai ales dragostea pentru aproapele: „De dincolo de timp/ De dincolo de dor/ Răzbate o simfonie/ Pe strună de izvor/ Îmi descalţ sandala/ Şi mă plimb desculţă/ În dansul înserării/ Iarna-şi cerne neaua/ Şi mă înveşmântă/ În fulgii tăcerii./ Cu aripi albastre/ Poleite-n dorul/ Visurilor mele/ Mă înalţ în zbor/ Prin grădini de rai/ prin rouă de stele”. Atunci când viaţa ne îngenunchează apare întotdeauna un apărător al sufletului nostru: „Înfăşurată-n aripi de înger/ Privesc nesfârşitul/ Ascultând glasul văzduhului/ Ascult tăcerea pietrelor/ Cu sufletul în palmă/ Urc spre lumina din vis”.
Poezia este, pentru Ioana Precup, un adevărat mod de recuperare a valenţelor spirituale, un cântec prelung al sufletului şi, mai presus de toate, un mod de credinţă: „Poemele, lacrimi arzând/ Se grămădeau la geam/ Deschide! Deschide!”. Ca o frunză între cer şi pământ, poeta ne poartă cu paşii gândului pe potecile de ea descoperite pe drumurile libertăţii: „Când se despletesc/ Miresele cerului/ Şoptesc cum sar/ În valea rugăciunii/ Îngerul înhămat/ La carul sufletului/ Se plimbă pe pajişti/ De dor/ La întâlniri cu umbrele/ Cu amintirile”. Icoana mamei, rugăciunile, amintirile, toate constituie jurământul poetului ca adevărate teme pe scara de lumină, acolo unde este pelerin al Golgotei: „Când păşeam desculţă/ Pe cioburi de stele/ Pasărea lumină/ M-a purtat pe aripi/ Până la izvorul/ Poeziei mele”.

La vârsta de 75 ani, Ioana Precup este unul dintre scriitorii care fac cinste judeţului Bistriţa-Năsăud, aducând, din preaplinul sufletului ei, comori ale spiritualităţii româneşti.

Venind cu sensibilitatea ţăranului nostru din comuna Leşu, de acolo de unde privighetoarea Maria Precup i-a dat viaţă şi înţelepciune, Ioana Precup aduce în faţa cititorilor de la debutul editorial prin antologia „Patriei, din toată inima” din 1981, până astăzi, nu mai puţin de 10 volume proprii premiate la diverse festivaluri de poezie. Pasionată şi de pictură, artista păşeşte cu sfioşenie pe drumul poeziei populare, parcă acompaniind-o pe sora ei care cântă, Mărioara Precup.
Doruri, oameni, locuri, îngeri, dragoste de părinţi, viaţa cu bucuriile şi fericirile ei, tumultul cotidianului este oglindit şi în antologia de autor „Drumul spre leagănul veşniciei”, apărută la Editura Treira din Oradea. Poezia se împacă bine cu proza şi teatrul în paginile acestei cărţi care adună poezii inedite, de la rugăciuni la balade, cântece de dragoste, de dor, de înstrăinare sau de jale. Sunetele amintirii prind viaţă prin condeiul autoarei care îşi încredinţează viaţa leagănului veşniciei: „Sufletul meu/ dezbrăcat de cuvinte/ îngenunchează/ la primul popas/ pe Golgota norilor”. Autoarea străbate „poarta iubirii”, ajungând în Ţara Sfântă, „pe urma paşilor divini”, unde întâlneşte divinitatea: „Te-am întâlnit cândva Iisuse/ erai căzut sub crucea grea/ În loc să te ridic, O, Doamne,/ ţi-am pus un bolovan pe ea”. Impresionante sunt şi trăirile la vizita din Ierusalim oglindite prin versurile: „La Ierusalim/ în cetatea sfântă/ cerul cu pământul/ împreună cântă”.
Baladele vorbesc despre eroii satului de altădată şi abundă de înţelepciune. Stelele sunt părtaşe la trăirile artistului. Împăraţii, măicuţele şi feţii frumoşi sunt îmbrăcaţi în versuri idilice. Tradiţiile populare, momentele importante din viaţa comunităţii îşi au şi ele un rol binemeritat. „Legenda râului miresei” vorbeşte despre drama prin care trece mireasa părăsită în ziua nunţii: „Foicică tătărească/ mândru-i straiul de mireasă/ cu voal alb şi cununiţă/ cu păru-mpletit cosiţă/ cu buchet de lămâiţă… Luna pe cer se-nălţa/ miresuca se ruga/ ia-mă lună printre stele/ c-am la inimă jele/ îs mireasă părăsită/ de toată lumea vorbită”. În momentul în care mirele apare descoperă că aleasa lui s-a cununat „cu râul învolburat”.
Poate una dintre cele mai emoţionante poezii este „Privighetoarea” destinate mamei, Mariei Precup: „Pe aceste plaiuri/ a cântat odată/ ca niciodată/ o privighetoare/ cu glas de aur/ de râuri/ de izvoare”. „Un simţ cantabil şi o fidelitate faţă de melosul arhaic, încolţind uşor spre o expresie modernă, dar răsădindu-se tot pe asolamentul sufletesc în care statorniceşte sieşi şi satului” este portretul oglindit în prefaţă de Eugen Evu.
Pentru sutele de creaţii care păstrează filonul autentic al tradiţiei româneşti, pentru consecvenţa unei vieţi active, creative dăruitoare de artă, Ioana Precup merită recunoştinţă. Este un om care pare să coboare din lumea legendară a Văii Ilvelor, acolo unde urâtul nu-şi are loc de frumos şi unde dragostea predomină, unde surorile ursitoare şi sânzienele coboară din când în când pe pământ pentru a fi alături de oameni.

Una dintre membrele importante ale Uniunii Femeilor Bihor, Ioana Precup, şi-a lansat recent prima expoziţie de pictură. Cu 11 cărţi editate şi cu peste 300 de tablouri realizate, aceasta a fost numită cetăţean de onoare al oraşelor Bistriţa Năsăud şi Hunedoara. Chiar dacă nu s-a născut în Bihor, din 1990 acasă pentru ea înseamnă Oradea.



În prezenţa unor nume cunoscute din Oradea, cum ar fi poetul Miron Blaga, criticul de artă dr. Ramona Novicov sau Crăciun Parasca, consilier superior în cadrul DJCCPCN Bihor, Ioana Precup a avut prima expoziţie de pictură. Cu toate că nu a urmat studii de specialitate în acest domeniu, talentul şi dorinţa de a picta au făcut ca numărul operelor realizate să fie unul însemnat. "Admir persoanele care, deşi nu au urmat o facultate în domeniu sau măcar ceva studii de specialitate, au darul de a realiza astfel de lucruri minunate", a precizat Ramona Novicov. Tablourile expuse au avut ca temă flori, peisaje, porterete, dar şi icoane, cu atât mai mult cu cât în aceasă perioadă ne aflăm în Postul Paştelui. Expoziţia, cu vânzare, este deschisă până mâine, în cadrul ei fiind expuse 50 de tablouri. "Pictura m-a atras întotdeauna. La început pictam cu degetele, deoarece nu aveam pensulă. Mai târziu mi-am confecţionat o pensulă din propriul păr, abia mai târziu reuşind să îmi şi cumpăr una. Sper să mai am şi alte ocazii în care să îmi expun propriile realizări", a precizat Ioana Precup. Expoziţia s-a bucurat de sprijinul Uniunii Femeilor Bihor, care i-a propus talentatei membre să îşi expună o parte a numeroaselor sale lucrări. Invitat a fost şi prof. Dora Tudor, care a expus, cu această ocazie, 10 lucrări.