SĂ CONȘTIENTIZĂMDREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE FUNDAMENTALE ALE OMULUI

 Ziua de 10 Decembrie este semnificativă pentru că marchează Ziua Mondială a Drepturilor Omului . Adunarea Generală a Națiunilor Unite din anul 1948 la această dată a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului 

Organizaţia Naţiunilor Unite subliniază drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru bărbaţi şi femei şi favorizează progresul social şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în cadrul unei libertăţi corecte a relaţiilor prieteneşti între naţiuni, 

Este de datoria noastră să conștientizăm dar mai ales sa recunoaştem ca drepturile omului, demnitatea tuturor membrilor familiei trebuie să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca viața tuturor să se desfășoare in pace si bună înțelegere 

In activitățile desfășurate pentru a susține demnitatea si mai ales libertatea cetățenilor s-au derulat programe si campanii specialepe parcursul multor ani  in Oradea si judetul Bihor de către organizațiile neguvernamentale susținute de Inspectoratul de Poliție al Judetului Bihor, de Inspectoratul Scolar Judetean, de Biblioteca Judeteana *Gheoghe Șincai , Primăria Municipiului Oradea si Consiliul Judetean Bihor 

Campania de combatere a violentei care reflectă preocuparea specială de susținere si transmiterea drepturilor, s-a desfăsurat anual in perioada 24 Noiembrie ai 10 Decembrie timp de 10 ani.

Atitudinea obiectivă de implicare in acțiunea de combatere a formelor de agresivitate si discriminare au demarat in *Ziua Mondială de Combaterea violentei in familie* si a continuat zilnic cu obiectivul declarat de a face populatia sa constientizeze   amploarea fenomenului  de violenta in societate, respectiv , până in *Ziua Mondială a Drepturilor Omului* - 10 DECEMBRIE 

Această zi ne oferă posibilitatea de a deduce impactul profund asupra vieților cetățenilor , măsurile inerente care au fost legiferate in această perioadă de provocări si primejdii la sănătatea tuturor .

Ne confruntăm cu mari schimbări datorate acestei situații extraordinare pe care o trăim, pandemia, viața nu este ușoară si oferă pas cu pas probleme personale deosebit de greu de soluționat de cetățenii comunităților . 

Restricțiile impuse aduc atingere în mare parte stărilor sufletești prin numărul mare de someri care se confruntă cu o pierdere   a locului de muncă . 

Timpul petrecut neobișnuit de lung in sanul familiei, este o povară pentru unii someri , motiv pentru care sunt irascibili, nemulțumiți, porniți pe gesturi si cuvinte agresive la adresa membrilor familiei. 

Copiii plini de energia vârstei lor sunt greu de stăpânit pentru a fi liniștiți  si in foarte multe cazuri sunt victimele părinților furioși si neînțelegători față de gălăgia si zburdălnicia lor. 

Linistea si pacea din ambianta familiala este total compromisă si duce la diferite forme de violentă impotriva membrilor familiei 

Tinerii cei mai conștincioși si dornici să pună in practică cunoștințele practice pentru care au studiat sunt total derutați din lipsa locurilor de munca sunt agitați si in mijlocul familiei sunt certati pentru inactivitatea lor .

Alti tineri se complac să cheltuiească banii părinților pentru a-și menține starea de voioșie prin atitudini care distrug comportamnetul corespunzător unei educații școlare si familiale primite. 

Elevii se confruntă cu situații dificile in efortul de a-si imbogății cunoștintele prin sistemul de studiu online . Preferă jocurile pe calculator sau tabletă , vizionează filme cu acțiuni agresive care-i transpun in mici agresori față de alti copii. 

Persoanele vârstnice își pierd simțul practic si mai ales abilitățile, fiind consemnați la domiciliu și atfel sunt un motiv veșnic de nemulțumire pentru membrii familie care-i supun la diferite forme de violență psihică si uneori si fizică. 

Diminuarea capacitatii de colaborare intre membrii familie sau parteneri precum și lacune in buna intelegere si lipsa simțului realitații au supralicitat capacitatatea individuală de adaptare,si poate avea ca rezultat nerespectarea si incălcarea drepturilor personale legiferate prin Cartea drepturilor omului 

Prevenirea problemelor majore privind fenomenele de criminalitate juvenilă, violenta intrafamiliala, abuz si trafic de persoane sunt actiuni obligatorii in societatea actuala  .

Fenomenele care generează stări conflictuale, agresiuni si violență impotriva altor persoane, agresiuni urmate de suferințe morale si fizice ale victimelor violenței, determină situații care duc la deteriorarea integrității sociale, la incapacitatea unui mod de viață considerat decent, compatibil in limitele conferite de legislatia care apără demnitate umană prevăzută prin drepturile omului 

INTOCMIT 

MIORITA SĂTEANU 

CONGREGATIA SURORILOR MAICII DOMNULUI

 Congregația Surorilor Maicii Domnului, a prezentat Sâmbătă, 21 noiembrie 2020, la sărbătoarea Intrării în Templu a Preacuratei Fecioare Maria, LOGO-ul conceput special pentru aniversarea Anului Centenar, care va începe la 2 februarie 2021

La data de 2 Februarie, în ziua Intrării lui Isus in Templu ,se celebrează Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate, instituită în luna Ianuarie 1997 de către Fericitul Papa Ioan Paul al II-lea.

“Ferice de cel care isi pune increderea si viata in Dumneazeu”

Această zi este o zi Sfânta de sărbătoare pentru că, Mesia, Pruncul Isus, vine in Templul Său şi se intâlneşte cu Poporul lui Dumneazeu

Semnificaţia sărbătorii este dată de Christos, ca Lumină pentru neamurile lui Dumnezeu Christos aduce Lumina lui Dumnezeu intr-o lume intunecată de păcat.

Persoanele consacrate, preoţii, călugării, călugăriţele, fraţii si surorile, trebuie să ducă această lumină in lume, dat fiind faptul că impărtăşesc misiunea si viaţa lui Isus Christos

Chemarea la viața consacrată este o vocație specială, care ocupă un loc de cinste în Biserică Greco catolică, deoarece scopul principal al vieții surorilor din Congregația Maicii Domnului , este „contemplarea realităților divine și unirea asiduă cu Dumnezeu în rugăciune, deci o misiunea care trebuie să fie cea dintâi și principala îndatorire a tuturor persoanelor consacrate”.

În anul 1921 la Blaj, a fost fondată prima congregație feminină *Congregația Surorilor Maicii Domnului * întemeiată în Biserica Română Unită cu Roma, Greco-catolică, de către Mitropolitul dr. Vasile Suciu , pentru a face o legătura de credință a oamenilor cu Bunul Dumnezeu .

Congregaţia Surorilor Maicii Domnului este susținită de persoane consacrate pentru viata apostolică .

Spiritul de credință al Surorilor prin care cu deplină incredere il urmează pe Isus Cristos și mai ales de iubire si slujire a aproapelului stă mărturie că ele au primit harul Divin în virtutea misiuni alese.

Firea ascultătoare, rugăciunile smerite ale sufletului surorilor sunt adresate Maicii Domnului pentru a prinde viață si a deschide cartea prin care se dobândeste Împărăția lui Dumnezeu

Surorile Congregatiei au ajutat tinerii pentru a cunoaște Planul lui Dumnezeu asupra vieţii lor și să dobândească un stil de viaţă în conformitate cu voinţa Lui, au organizat tabere de vară pentru copii în care activitățile propuse le-au dat posibilitatea de a-L cunoaște mai bine pe Dumnezeu, de a se cunoaște mai bine pe ei înșiși, de a trăi cu bucurie fiecare moment, de a-și dărui prietenia și de a fi mai apropiați între ei și toți împreună de Domnul Nostru Isus Cristos.
Cu bucurie în suflet și cu sperantă în Dumnezeu pentru insănătoșire, surorile , se apleacă spre patul celui suferind si inima lui stă de vorbă cu Dumnezeu

Cu zâmbete pe buze și animate de dorința de a face viața cât mai plăcută, surorile congregației oferă ajutor și mângâiere celor din Casele Rezidențiale pentru vârstnici si mai ales în căminele care adăpostesc persoane cu dizabilități

Pentru sărbătorirea evenimentului de lansare al Logo-ului Centenarului, surorile de la Cluj s-au reunit în Capela Casei generale, iar celelalte surori: de la Blaj, Oradea, Sighet și Roma, au putut să participe la această întâlnire prin intermediul transmisiunii on-line.

In mai multe localități din țară există si functionează surorile congregatiei , in special în Ardeal: la Cluj-Napoca, Blaj, Sighetu Marmaţiei, Carei, Oradea

Este foarte importantă, pentru persoanele consacrate, realizarea LOGO-ului pentru că anul centenarului o reprezintă pe Maica Domnului, mama și ocrotitoarea Congregației, care poartă pe brațele-i blânde, cu nespusă gingășie, insemnele Congregației Maicii Domnului – CMD, oferind-o în mod simbolic, ca prinos și jertfă Preasfintei Treimi

Motto inscripționat cu auriul jubiliar, asemenea celorlalte înscrisurii unde Maica Domnului este înveșmântată în albastru – culoarea cerului senin, ea fiind Regina Cerului. Aureola sclipitoare indică sfințenia ei, fiind cea mai sfântă creație a lui Dumnezeu și mai sfântă decât toți sfinții.

Surorile Congregatiei merg înainte, urmând calea lui Cristos cu deplină încredere și bucurie, conform modelului vieții Maicii Domnului, răspândind Vestea cea bună și misterul Cuvântului cu dorința spirituală pentru o VIAŢĂ Binecuvântată , credinţă în ADEVAR, pentru a porni pe CALEA care duce la mântuire, pentru că toate acestea definesc menirea si alegerea pentru a găzdui în inimă pe oaspetele Divin ISUS

Cu deosebită dăruire in credinţă, dragoste si ajutor pentru aproapele,cu care slujesc Surorile Congregației, consider că noi credincioși laici, trebuie să invățăm ce inseamnă Să -l cautăm pe Dumneazeu , Să-l găsim pe Dumnezeu si să trăim cu Dumnezeu.

Mulțumim Domnului că sunteți în mijlocul nostru

INTOCMIT

MIORIȚA SĂTEANU

Cetatean de onoare al Municipiului Oradea

Membra OFS

Boboci de toamna

 

Anul 2020 a fost un an greu pentru multi dintre noi. Multe proiecte au fost amanate sau suspendate, izolarea impusa a redus numarul de activitati ale bibliotecii si ale partenerilor obisnuiti. 

Intalnirile lunare s-au transformat in discutii la telelfon, in mesaje trimise pe mail sau pe facebook.

Totusi cei mai teance dintre noi au gasit modalitati sa aduca in plan real proiectele la care au visat.

Doamna Sateanu Miorita, partenera de ani de zile a Bibliotecii Judetene si a Fundatiei de pe langa biblioteca,    numara in toamna lui 2020 trei aparitii editoriale.

Culegator de praf de stele este o culegere a prezentarilor de carte pe care doamna Sateanu le-a organizat si le-a recenzat. Multe dintre ele s-au desfasurat la Biblioteca Judeteana. Cartea a aparut la Editura Aureo in septembrie 2020 ca proiect finantat de CJ Bihor. Editor al lucrarii colega noastra de la Casa corpului didactic, Marian Trofin.

 

_______________________________

Anul 2020 a fost un an greu pentru multi dintre noi. Multe proiecte au fost amanate sau suspendate, izolarea impusa a redus numarul de activitati ale bibliotecii si ale partenerilor obisnuiti. 

Intalnirile lunare s-au transformat in discutii la telelfon, in mesaje trimise pe mail sau pe facebook.

Totusi cei mai teance dintre noi au gasit modalitati sa aduca in plan real proiectele la care au visat.

Doamna Sateanu Miorita, partenera de ani de zile a Bibliotecii Judetene si a Fundatiei de pe langa biblioteca,    numara in toamna lui 2020 trei aparitii editoriale.

Culegator de praf de stele este o culegere a prezentarilor de carte pe care doamna Sateanu le-a organizat si le-a recenzat. Multe dintre ele s-au desfasurat la Biblioteca Judeteana. Cartea a aparut la Editura Aureo in septembrie 2020 ca proiect finantat de CJ Bihor. Editor al lucrarii colega noastra de la Casa corpului didactic, Marian Trofin.

____________________________________

Curcubeu străluminat pentru voi e o carte de colorat a elevului  Alpăreanu Petru din Vadu Crișului, care a făcut desenele, iar doamna Miorița Săteanu inspirată de acestea a făcut textul.

Proiectul nu este unul mare , cărticica a fost distribuită colegilor de clasă și de școală din Vadu Crișului, dar este o modalitate de a încuraja un copil talentat dintr-o familie modestă.

POEZII PENTRU 1 IUNIE

Ora de râs de Carmen Tiderle

La şcoală avem o oră-n plus
A, nu de mate, ci de râs
O oră-n care nu se cere
Să stăm în bancă în tăcere
Şi-n care regula e clară:
Dacă nu râzi, eşti dat afară.

Afară, doamna profesoară!



Ţine cont când ţi se spune „Nu e voie” de Shel Silverstein



Ţine cont când ţi se spune NU E VOIE, măi copile,
Ţine cont când ţi se spune, măi copile, INTERZIS!
Ţine cont când ţi se spune NU SE POATE, E URÂT,
NU SE FACE, NU SE CADE,
SĂ N-AUD, SĂ NU TE PRIND…
Iar acuma ia aminte şi la mine, măi nepoate:
Totul poate să existe,
Absolut TOTUL se poate.



Cinci pisici

Am în grădină cinci pisici
Din care două sunt pisoi,
Ele - gingaşe, moi şi mici,
Ei - dolofani şi zdraveni amândoi;

Spinări, picioare, încheieturi ca fierul,
Unghii de şoim şi colţii lungi de fiare,
N-ar cuteza nici şarpele, nici jderul
Să simtă-n ceafă crâncenele gheare.

Când calcă-n flori şi dau să se oprească
S-asculte parcă un murmur pierdut,
Le cade ca pe-o scoarţă oltenească
Ţesută umbra printre foi de dud.

Sunt tigrii mei, de veche obârşie,
Şi mă mândresc cu neamul lor cel mare,
Şi bărbătesc şi blând la duioşie
Şi-ntr-adevăr ţesuţi ca pe covoare.

Dar de ajuns să latre un căţel,
Că fug în pom şi uită şi de mine.
Tigri de junglă neagră, staţi niţel,
Că mi-aţi făcut mândria de ruşine.

Elegie

motto
Căci toți se nasc spre a muri
Și mor spre a se naște

Mihai Eminescu - Luceafărul.

Glume

Selectie propusa de Katy Wodinscki.

Ziua Eroilor

CINSTIREA EROILOR MARTIRI AI CREDINŢEI GRECO CATOLICE

 

“Sfinţii mei din catedrale cu inel arhieresc

 O coroană de lumină ati primit ca dar ceresc”

 

          Un gând de pios omagiu şi aducere aminte, încununat de o lacrimă curată ce izvoreşte din sufletul nostru  si dovedeşte veşnică recunoştinţă, pentru cei şapte, episcopii  martirii ai credinţei Greco catolice: Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, români care și-au dat viața pentru că l-au mărturisit pe Cristos, cu prețul suprem al vieții lor, în anii dictaturii comuniste.

Planul de „atac global contra Bisericii Catolice” în România a fost aplicat în 1948, după abdicarea Regelui, considerată  drept ultima piedică în calea instaurării democrației populare

           Trecerea timpului nu a stins din inimile noastre compasiunea pentru suferinţele şi martiriului îndurat de cei  şapte episcopi pe care, azi 2 IUNIE Îi comemorăm prin mila lui Dumnezeu si prin îndurarea Maicii Domnului, ca răspuns al credincioşilor  Bisericii Greco- catolice ,care nu şi-au  pierdut niciodată speranţa, au respectat întotdeauna cu statornicie învăţăturile primite în familie si  prin educaţia religioasă oferită de  slujitorii Altarului  Bisericii Unite cu Roma 

         “Cu noi este Dumnezu “ a fost gândul tăinuit şi uneor cu încăpăţinare păstrat, in inimile noastre şi prin care ne rugam ca  jertfa martirilor să  constituie și să fie  așezată la temelia înălțării Bisericii noastre, renăscute în durerile mareilor încercări.

          Sunt puţin supravieţuitori al evenimentelor anilor în care s-au impus  represaliile indreptate spre Bisericile Greco catolice, acestea au marcat o adânca si neştearsă durere in sufletele credincioşilor mai ales al copiilor şi al tinerilor în sufletele cărora  se cuibărise frica cunoscând  şi ororile războiului prin care au trecut

          Sunt unii credinciosi care au fost elevi ai Gimnaziului Unic al Liceului Greco catolic din Oradea ,care au avut onoarea şi binecuvântarea  să primească PRIMA SFÂNTĂ ÎMPĂRTĂŞANIE din Potirul ţinut de mâinile Presfinţitului Episcop IOAN SUCIU  în 25 Mai 1945. Clasa elevilor în mijlocul cărora este imortalizat, in poză Presfinţitului Epscop IOAN SUCIU,  este considerată ca cea mai Sfântă Taina din amintirile trecutului. Eveniment care este incrustat insufletele tuturor cu literele de aur al sfintei credinţe şi în consţiinţa care nădăjduia libertatea spiritului Bisericilor Greco catolice

        Dar aşa cum ne  spune Isus “Indrazniţi . Eu am biruit lumea “ şi purtând in inimă aceste cuvinte , credincioşii au simţit că au câştigat dreptatea venită din cer  prin episcopii si preoţii  martiri ai cultului Greco Catolic.

Biserica căzută pe drumul calvarului s-a ridicat într-o biruinţă strălucitoare si a răsărit sub lumina adevărului si al dreptei credinţe strămoşeşti

Sub imboldul Fericitului eveniment al comemorării martirilor Bisericii Unite cu Roma trebuie să ne reamintim de prezenta în Oradea a Preasfinţitului Episcop Valeriu Traian Frenţiu, al Preafericitului Episcop Auxiliar Ioan Suciu,  al Preafericitului Episcop Iuliu Hirţea si al  Precucernicului canonic Coriolan Tămâian

“Doamne invaţă-ne sa facem voia Ta “ pentru că, sângele martirilor

 este sămânţa creştinilor

 Această sămânţă este sădită în sufletele cresincioşilor si respectând “Voia Ta Doamne “ ne închimăm si prin evlavie preslăvim  martiriul celor care s-au jertfi pentru Credinţă si Adevărul pe care l-au slujit la Altarele Sfintei Biserici Greco catolice

Fie binecuvântat în veci martiriul suferit şi îngropat

sub lespedele veşnicei nemuriri

 INTOCMIT  MIORIŢA SĂTEANU

Oricum - Maica Tereza

Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
Iartă-i, oricum.
Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun, oricum.
Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul, oricum.
Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
Fii cinstit şi sincer, oricum.
Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...
Construieşte, oricum.
Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit, oricum.
Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine, oricum.
Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.

IMPORTANTA SI VALOAREA FAMILIEI

ZIUA INTERNAŢIONALA A FAMILIEI, se sărbătoreşte anual la data de 15 Mai, este o zi consacrată importanţei si valorii familiei

Istoria vie a umanităţii, sub dimensiunile sale : biologică, psihologică, socio-culturală, economică si politică aparţine familiei, datorită, coexistenţei bărbatului si a femeii, a relaţiilor dintre ei, a relaţiilor cu copiii.

Familia s-a dovedit a fi una din cele mai vechi si stabile forme de comunitate umană, cea care asigura perpetuarea speciei umane, evoluţia si continuitatea vieţii sociale.

Familiile din societatea contemporană, au suferit in ultimele decenii transformări profunde. Schimbările care au intervenit in interiorul ei sunt atăt de importante, incât si termenul de familie a devenit tot mai ambiguu, el tinzând să acopere astăzi realităţi diferite de cele caracteristice generaţiilor precedente. ( cupluri de lesbiene, homosexuali )

Dinamismul puternic al structurii si funcţiilor familiei pot apărea uneori surprinzătoare si mai mult decât atât, sunt in permanenţă schimbare, aceasta datorită nivelui social diferit , nivelui de educaţie al familiei diferit, precum si al modului personal, individual de concepţie a vieţii de familie.

Schimbările politice, sociale, culturale si economice din societataea actuală au fost insoţite si de schimbări in sfera familiei Cea mai spectaculoasă schimbare a fost trecerea de la familia traditională la o diversitate de modele de familie- alternative, baze pe un climat social permisiv, prin inţelegerea foarte diferită a libertăţii individuale

Familia traditional- cuplul conjugal casatorit – conform procedeurilor legale, inceteaza sa mai fie modelul dominant

Am intrat intr-o etapă de” revoluţie personală”care scoate in evideţă individul- dorinţa individului, satisfacţiile personale ale individului, iar afectivitatea si dragostea sunt raportate la nivelul de trai, la veniturile proprii si dorinţa de independenţă faţă de legile nescrise ale unei relaţii de căsătorie.

Deasemenea procesul de modernizare de industrializare, exodul rural, modificarea relaţiilor de proprietate , au condus la modificarea componenţei fundamentale a familiei.

Modelul tradiţional s-a transformat si au apărut : familiile monoparentale, relaţiile de cuplu- fără forme legale, care se fac si se desfac dupa dorinţa indivizilor.

Copiii care sunt rodul acestor relaţi de cupluri , sunt derutaţi , frustraţi, dar – ceace este grav, este că: acesti copii reprezintă generaţia promovatoare a acestor relaţii provizorii si nedefinite legal de cupluri , copii care preiau modelul părinţilor.

Este dificil de răspuns la intrebarea ,dacă familia românească este in prezent modernă sau tradiţională . Erodarea valorilor tradiţionale este evidentă si pătrunderea concepţiilor liberale in ceace priveşte funcţionarea familiei este foarte răspândită si preluată serios si puternic si promovată in rândul tineretului.

Dar este cert faptul, ca familia este posesoara tradiţilor si a valorilor naţionale.

Familia – mă refer la oricare tip de familie, chiar si cele mai moderne, deci familia este una din cele mai conservatoare (in sensul bun al cuvântului) segment al societaţii, pentru că in familie se păstreaza tradiţiile , obiceiurile naţionale, in familie cresc si se dezvoltă geniile naţionale, in toate domeniile ştiinţei si artei, in familie se incepe modelarea si educarea noilor membrii ai familiei - COPII - in familie se cultivă cel mai gingaş, cel mai sublim, cel mai inălţător si mai tulburator, sentiment al umanităţii, dragostea.

Oare dragostea – iubirea , mai are valoarea tradiţonala in relizarea unei familii?

Este dragostea liantul fermecător, pasional, predominant, in realizarea căsătoriilor?

Este interesant “cine cu cine” porneşte la drum intr-o căsătorie?

Acest drum nu este usor, este necunoscut, dar este atrăgător, supus incercărilor de tot felul si mai ales erodarii timpului, imtemperiilor sociale, a descreşterii pasiunii, a tensiunii si a vibraţiilor sentimentale – a dragostei , care a fost liantul căsniciei

Intr-o căsnicie formula decisivă este“Cine cu cine” formează familia

Pripeala este motivată de vaga intuiţie ca :“te portiveşti”, că există “simptie” la care se adaugă câteva svâcniri al inimii , fapte luate drept repere valabile, repere fundamentale, hotărâtoare si susţinute si in faţa parintilor, DA , vom forma o familie.

Desigur că pentru mularea temperamentelor intr-un nou cămin intervin multi factori, diferite imprejurări, medii sociale si de educatie civică- morală- “cei 7 ani de acasa” diferită cunoscută.

A-ti intemeia un cămin, o familie, este o responsabilitate care trebuie să fie asumată de ambii soţi

Uni se căsătoresc fără nimic din aceste precauţii, este ciudat că se bazează pe aspectul “ este frumoasă” sau “este veselă” este “modernă” expersia cea mai utilizată “este cool “ in jargonul tineretului sau” are o situatie beton”

Pentru tinerii necăsătoriti relaţiile sexual inainte de căsătoriei- chiar din vârste foarte fragede- nu mai constituie un secret CI o realitate.

Tinerii isi amână tot mai mult data căsătoriei- sau renunţă definitv la aceasta – practicând un celibat cu tendinţe libertine, care a devenit un mod de viaţă destul de răspândit

Tinerii incep să se separe foarte devreme de părinţi , locuind singuri sau in cupluri, fără a fi o formă prealabilă de căsătorie.

Căsătoria se făureşte in mod deliberat , cu conştiinţa lucidă si cu ochii bine deschişi la realităţile vieţii de către cei doi parteneri care şi-au unit vieţile pentru totdeauna.
Pe acest drum al vieţii, cresterea si educarea copiilor, trebuie să fie asumată de către cei 2 părinţi, de tată si de mamă, deopotriva. Altfel apar anomalii foarte grave, care marcheaza sufletul, atitudinea, comportamentul, si integritatea copilului pentru tot restul vieţii.

Copii cei mai reuşiţi sunt copii cuplurilor unite, in care fiecare işi păstrează autonomia. Famila este necesară copilului cu condiţia ca ea sa fie o familie sănătoasă, adică Tatăl si Mama să dea copilului exemplul unor fiinţe egale, legate prin dragoste, părinţi, care isi iubesc copii. Părinţi care doresc
pentru copilul lor linişte si pace in ambianţa familială

Părinţi carei-i invaţă pe copii să respecte membrii comunităţii in care trăiesc.

Aceasta pentru că, o comunitate este o familie mai mare, cuprinzătoare, populată de către părinţi si
 copii, a caror comportament trebuie să aibă la bază indicatori nescrişi, jaloane ne trasate, dar bine definite de respect individual si colectiv, bună inţelegere si colaborare, preocupare pentru muncă, pentru imbunatăţirea calitaţii vieţii individuale si colective si mai ales pentru promovarea educaţie
individuale si acceptarea progesului in beneficiul familie si a comunităţi.

Intocmit

SĂTEANU MIORIŢA

LINISTEA SI FERICIREA O OFERA FEMEILE………

OARE MERITA SA FIE AGRESATE?

Femeile au puteri care îi uimesc pe bărbaţi..... 
Îndură greutăţi şi cară poveri, 
Dar îşi păstrează fericirea, dragostea şi bucuria. 
Zâmbesc atunci când ar vrea să ţipe.
Cântă atunci când ar vrea să plângă. 
Plâng atunci când sunt fericite
şi râd când sunt nervoase. 
Se luptă pentru lucrurile în care cred. 
Se ridică împotriva nedreptăţii. 
Nu acceptă "nu" drept răspuns
atunci când cred că există o soluţie mai bună. 
Suportă lipsuri pentru ca familia lor să aibă de toate. 
Merg la doctor cu un prieten speriat. 
Iubesc necondiţionat.
Plâng atunci când copiii lor au succes
şi se bucură atunci când prietenii primesc premii.
Sunt fericite când aud despre o naştere sau o nuntă. 
Li se frânge inima când le moare un prieten.
Jelesc la pierderea unui membru al familiei,
totuşi sunt puternice atunci când cred că nu le-a mai rămas deloc putere.
Ele ştiu că o îmbrăţişare şi un sărut
pot vindeca o inimă rănită. 

femeile sunt de toate mărimile, formele şi culorile.
Conduc, zboară, merg pe jos, aleargă sau îţi trimit e-mailuri
ca să-ţi arate cât de mult le pasă de tine.
Inima unei femei este ceea ce ţine lumea în mişcare. 
Ele aduc bucurie, speranţă şi dragoste.
Ele au milă şi idei.
Ele oferă sprijin moral familiei şi prietenilor.
Femeile au lucruri vitale de spus 
şi de oferit totul celor dragi. 

Expoziția virtuală CORONA 9

Pe facebook, pa pagina autoarei sunt si celelalte pagini de expozitie , de la 1 la 9 ...

Expoziția virtuală CORONA 9 , semnată DorArt, cu tablouri in care am incercat sa le dau viata,..cu personaje...! Nu stiu cat vor fi de apreciate da cu acest Corona virus nu mai stiu ce sa fac!

Va îmbrățișez si SANATATE tuturor!


Tudor Dora

Umor de pandemie

"Când trece criza asta, sper ca Uniunea Europeană să fie sinceră cu ea însăși și să se recunoască în acest tablou:




Familia europeană e compusă din mama și tata (Germania și Franța),

niște copii răsfățați, dar nedisciplinați (Italia, Spania și Grecia),

frații lor cu apucături adolescentine (Belgia și Olanda),

mătușile ursuze (Suedia, Danemarca și Finlanda),

nepoata care se îmbracă ciudat (Irlanda),

verii pe care uită uneori să îi cheme la aniversări (Austria, Polonia, Cehia, Croația, Slovenia, Slovacia),

ăia doi mai mici cu care nu știi niciodată ce fel de rudă ești (Cipru și Malta),

exoticul care face senzație când apare (Portugalia),

vecina care susține că e rudă cu mătușa din partea socrului (Luxemburg),

alții pe care îi vezi doar la nunți, botezuri și înmormântări (Estonia, Letonia și Lituania),

afurisitul de nepot care se urcă pe mese și trântește porțelanuri (Ungaria)

și verii de la țară, despre care toată lumea crede că-s adoptați (România și Bulgaria).

Și bunica senilă care a zis că ea-și bagă picioarele în familia asta. O știți, da?

Trimis de Miorita Sateanu

Alt fel de rugaciune

                                    

 Mama Pamant,

 multumesc pentru frumusetea si pentru iubirea ta 

Stiu ca iti pot spune toate problemele mele si tu ma vei asculta intotdeauna. 

Stiu ca sunt binecuvatat pentru ca imi permiti sa traiesc pe suprafata Ta

 Iti cer iertare pentru tot raul care se intampla pe Pamant 

Si te rog sa-mi dai puterea si iubirea ta, ca sa pot si eu sa trimit mai multa putere si mai multa dragoste in lume. 

Tata ceresc, maret tata al tuturor

 Multumesc pentru toata frumusetea si dragostea din lume.

 Cer de la tine lumina, iubire si intelepciune 

Ca sa pot sa dau si eu lumii mai multa lumina, iubire si intelepciune

 Pentru ca eu sunt doar oglindirea ta.

 Bunica Luna

 Multumesc pentru lectiile, intelepciunea si energia pe care o imparti in lume 

Cer ghidare, cunoastere si dragoste 

Astfel incat sa pot trimite mai multa cunoastere si dragoste in lume. 

Bunicule Soare,

 Multumesc pentru dragostea, lumina si viata de pe aceasta planeta

 Cer de la tine putere, lumina, dragoste si bucurie 

Astfel incat sa pot trimite mai multa putere, iubire, lumina si bucurie in aceasta lume.

 Chem acum natiunile stelare, toate planetele si sistemeleor stelare, 

Multumesc pentru energia voastra,

 Pentru dragoste si protectie.

 Multumesc tuturor stramosilor si rudelor din partea tatalui, din partea mamei si din partea mea cei din aceasta lume si cei din alte lumi 

Va multumesc pentru ghidare, lectii si intelepciune

 Pentru protectie si iubire. 

Multumesc tuturor fratilor si surorilor intru lumina din Marele Univers, si tuturor ajutoarelor uitate sau nestiute, pentru dragostea, lumina si lectiile pe care ni le ofera 

Multumesc pentru ghidare. 

Multumesc pentru toate plantele, animalele din lume, totemurile

 Tot ceea ce are viata in aceasta dimensiune si in altele 

Spiritele copacilor, aerul, focul, apa, pamantul, eterul Estului, Sudului, Vestului si Nordului si maestrilor din aceste puncte cardinale.

 Multumim pentru lectii, inteleciune, mesajele de lumina si iubire. 

Multumim ingerilor si fiintelor de lumina pentru iubire si invataturi. 

Multumesc Sinelui meu pentru ca mi-a permis sa fiu cine sunt

 Sunt cine sunt si imi place acest lucru

 Suntem cu totii Unul, toti suntem Una

 Totul este asa cum trebuie sa fie

 Totul este Dragoste!

Dumitrita Rosca

Legende - muntii Codru Moma

“Într-o epocă de minciună universală, să spui adevărul este deja un act revoluţionar” - George Orwell

Articol preluat de pe facebook-

Mariana Gavrila.

Munţii Muma Ielelor

Munţii Codrul Moma este un ţinut de legendă cu locuri sălbatice, de o frumuseţe nelumească, neschimbate parcă de la facerea lumii. Aici, de peste două mii de ani, Rădăcinile Ardealului nostru strămoşesc au rămas tainic ascunse sub rădăcinile codrului des. La izvoarele cu apă tămăduitoare, la templele şi cetăţile străvechi n-au ajuns decât lupii, căprioarele şi porcii mistreţi. Au fost destui căutători de comori prin părţile locului, dar cu timpul s-au lecuit, unii, dacă n-au înnebunit pe loc, au pierit loviţi de un straşnic blestem.

În Munţii Codru Moma, ascunse în desişurile codrilor de fag şi gorun se află un şirag de bijuterii străvechi format din cel puţin şase cetăţi dacice: Dezna, Clit, Cetăţeaua, Botfei, Finiş şi Petrani. Aşezate la un capăt şi la altul al munţilor, cetatea Dezna (est) şi cetatea Finiş (vest), cele două fortificaţii seamănă ca două picături de apă. Despre cetăţile din Codru Moma, arheologii se mărginesc a spune că au fost construite târziu, prin secolul al XIV-lea, şi că nu există ziduri mai vechi. Şi totuşi, nu poţi să nu te întrebi de ce în toate satele din împrejurul acestor munţi se vorbeşte cu atâta insistenţă despre daci şi despre personaje ce par coborâte din cărţile de poveşti şi întâmplări cu mult mai vechi decât ruinele acestor cetăţi ce dăinuiesc, precum legendele, până în zilele noastre.

Prin însăşi aşezarea lor geografică, Munţii Codru Moma arată ca o “cetate” uriaşă

delimitată de ape. La Sud, limita o formează Valea Crişului Alb, la Nord, Crişul Negru.

Această “cetate” naturală este formată din două grupe montane: Munţii Codru, în partea de nord-vest şi Munţii Moma în partea de sud - vest. Cele două bastioane muntoase, Codru şi Moma sunt delimitate, la rându-le, de două văi: La Est, valea Briheni şi la Vest, valea Moneasa.

Denumirea masivului Codru provine, cel mai probabil, de la Regele Codru, amintit în scrierile lui Herodot ca fiind urmaşul Regelui Doru, prezentat de istoricul grec drept conducător al dorienilor care au plecat din Ardealul strămoşesc, invadând, ca şi ioniernii şi acheeii, sudul Peninsulei Balcanice.

În partea de sud a Muntelui Codru, aproape de cetăţile Botfei şi Clit, judeţul Arad, există un val de pământ despre care se spune că a fost construit de Traian după cucerirea Daciei. Acest val separă teritoriile cucerite de romani de cele ale dacilor liberi.

Localnici spun că numele Moma ar veni de la Muma Ielelor. Denumirea acestui masiv muntos poate fi dedusă doar din legendele, miturile, obiceiurile şi amintirile păstrate de oamenii locului.

Ielele si Muma lor

Fără a avea nevoie de dovezile istorico-antropologice, ştiinţifice sau paraştiinţifice ale cercetătorilor, Munţii Moma au fost şi rămân în continuare cei mai puri păstrători ai unei istorii vii, o istorie în care magia a ocupat un loc special şi unde nimeni nu se miră când aude de întâmplări cu fiinţe mitologice, vrăjitorii sau se vorbeşte despre strigoi ori despre iele. Tot aici, într-un loc ţinut în mare taină, într-o anume zi din toamnă, se întâlnesc în fiecare an cei mai renumiţi vrăjitori din ţară. De altfel, în masivul Moma se află şi cele mai vechi temple ritualice peste care se spune că s-au reclădit, mai târziu, cetăţile Finiş, Petrani, Botfei, Clit, Cetăţeaua, locuri care au fost însoţite de-a lungul timpului de frică şi admiraţie, mai ales datorită legendelor care se leagă de existenţa lor. Poveştile populare din zonă arată că în timpuri străvechi, masivul Moma ar fi fost locuit de personaje feminine dotate cu puteri supranaturale. Femeile născute aici, de o frumuseţe rară, erau iniţiate în tehnici spirituale speciale de către conducătoarea lor care le apăra ca o mamă - mumă, cum spun localnicii. Ca o trăsătură distinctă, vechii locuitori ai acestor zone par să fi descoperit elixirul tinereţii. Nici unul nu-şi arată vârsta.

Bătrânii spun că numele Moma ar proveni de la Muma Ielelor care are grijă de toate vietăţile pădurii ca de propriii copii, locul preferat al Ielelor fiind în inima codrului neumblat de oameni, unde se întâlnesc şi fac diferite lucrări magice. Cei care s-au întâlnit cu aceste misterioase femei le este oarecum teamă să povestească. “Astea nu-s lucruri de spus. Pe vremea mea, au fost câţiva bărbaţi care mi-au povestit că s-au întâlnit cu nişte muieri dezbrăcate în pădure. Dar vorbeau despre asta numai după ce se îmbătau. Ei ziceau că au văzut nişte femei cam la vreo 30 de ani care umblau în pielea goală, că aveau părul lung şi despletit. Nu s-au putut atinge de ele că dispăreau şi apoi apăreau ba ici, ba colo. După experienţa aceea, nici unul n-a mai avut mintea limpede. Aşa că nu-i bine nici să te întâlneşti, dar nici să vorbeşti despre ele că te strică de cap”, povesteşte Nicolae Florea din Finiş,(Bihor).

Baciul Mihai din Haşmaş,(Arad), în vârstă de 86 de ani, zice că în vremea când era-n putere şi putea colinda pădurile, s-ar fi întâlnit chiar de două ori cu Muma Ielelor .”Oamenii se aşteaptă să vadă o fiinţă cu chip de femeie aşa după cum îşi imaginează ei. Nu-i aşa. Dacă îşi dă jos hainele din scoarţă de copac şi stă nemişcată, ea devine invizibilă şi zici că ai avut doar o nălucire. Oamenilor li se arată numai când vrea ea, şi atunci pentru a-i pune la încercare, iar dacă sunt amabili îi răsplăteşte. Se mânie atunci când oamenii taie abuziv copacii, atunci face să cadă lemnele peste tăietori.”

Unii spun că Muma Ielelor strigă noaptea la Luna plină şi că iese din pădure aproape de sate, unde de multe ori se leagă de cei care tulbură liniştea pădurii. “Eu am auzit-o, spune un cioban din Botfei,(Arad), am auzit-o când îmi mânam oile la stână. Era noapte, dar se vedea de lună ca ziua. La un moment dat, am început să înjur oile, să ţip la ele să meargă mai repede că mă prindea miezul nopţii. Întâi am crezut că-i ecoul vorbelor mele, da’ nu era. Se auzea un glas îmbufnat şi destul de supărat, mi s-a făcut frică şi-am tăcut, apoi n-am mai auzit nimic”.

În satele de la poalele masivului Moma, sfinţii şi fiinţele mistice trăiesc în pace şi bună înţelegere. Fiecare are locul lui bine stabilit şi beneficiază de respectul cuvenit. Cu Vântoasele s-au întâlnit mai toţi sătenii, nu le-au văzut, dar le-au simţit prezenţa, mai cu seamă vara când îşi vedeau tot fânul strâns cu trudă într-o zi, luat pe sus de un vârtej pornit din senin şi răsfirat prin crengile pădurii. Interesant este că nici unul nu pare supărat pe aceste fenomene, oamenii se amuză când povestesc despre cele păţite. Mult mai temători sunt însă când vorbesc despre căpiţele de fân trăsnite. Fulgerele Sfântului Ilie îi fac să-şi aducă aminte de toate păcatele săvârşite şi să ceară ajutorul Bunului Dumnezeu pentru îndreptarea lor.

Comorile Ielelor

De departe însă, cele mai de temut întâmplări sunt legate de comorile din masivul Moma, comori care ar fi aparţinut, se presupune, acestor femei misterioase. Se spune că respectivele comori sunt păzite cu străsnicie de duhurile cetăţilor.

Bătrânii satelor susţin că nu-i bine să cauţi o astfel de comoară pentru că, chiar dacă ai găsi-o, nu vei avea parte de ea deoarece a fost lăsată acolo cu blestem. O bună parte dintre ei ştiu locurile unde s-ar afla ascunse, dar, de teama blestemelor, se feresc până şi să îndemne pe cineva să le caute. Toţi cei care s-au încumetat să se apropie de ele, dacă n-au înnebunit, au murit într-un mod inexplicabil. Povestea lui Ion din Finiş este încă vie în amintirea oamenilor. Ion ştia locul exact unde se află îngropată comoara din vechea cetate. A săpat mai multe săptămâni la rând, a găsit-o, dar nu s-a putut apropia de ea. A trebuit să aştepte până în noaptea în care se spunea că, din locul respectiv, va ieşi o lumină, un fel de flacără albastră. În urma unui ritual pe care-l învăţase şi el de la cineva, în momentul când a ţâşnit flacăra, Ion a aruncat aşternuturile pe care şi le-a adus de acasă peste o grămadă de monede din aur şi argint. Le-a legat cu şapte noduri şi-a plecat înainte de primul cântat al cocoşilor. Însă nu s-a putut bucura de comoară. Chiar de a doua zi, au început să-i moară animalele din ogradă, apoi i s-au îmbolnăvit membrii familiei. Cu toate avertismentele primite, Ion s-a încăpăţânat să păstreze banii. Cei trei copii şi soţia i-au murit rând pe rând, unul după altul, iar când a fost şi el lovit de boală, a dus comoara înapoi, dar a fost prea târziu.

Renumiţii căutătorii de comori din România recunosc faptul că, înainte de a dezgropa un tezaur, cer sprijinul unor persoane cu capacităţi speciale pentru a dezlega blestemul sub care acesta este ţinut. Pe de altă parte, ei susţin că în zona din sud-vestul României există câteva sute de tone de comori ascunse.Tezaurele scoase la lumină până acum în ţara noastră nu reprezintă decât zece la sută din cantitatea de comori ascunse aici din străvechime. Restul de 90 la sută aşteaptă să fie dezgropate.

Lacrimile Lunii

Oamenii locului mai spun că în măruntaiele masivului Moma s-ar afla un puternic filon de zăcământ de argint. Din această cauză, cele mai multe izvoare din această zonă au proprietăţi tămăduitoare. Argintul, spun ei, sunt lacrimile lunii. Depresiunea Beiuşului este bine cunoscută pentru vechile sale centre argintifere. Din miturile şi legendele locului se poate deduce existenţa unor ritualuri şi a unei practici spirituale intense închinate astrului nocturn. Şi astăzi, sătenii, cel puţin cei vârstnici, îşi desfăşoară activităţile din viaţa de zi cu zi aşa cum au învăţat ei pe timpuri, după cum indică fazele Lunii. Pentru ei, lunile pământene nu încep aşa după cum au fost ele fixate în calendar, ci atunci când pe cer apare Luna Nouă. Ştiu, de asemenea, când o să plouă sau când va fi vreme bună. Dacă un corn al Lunii este îndreptat în jos, e semn de vremuială (vreme rea), dacă ambele coarne sunt în sus, e semn de secetă. Când e Crai nou şi secera se desface în două, atunci e bine să te rogi la Lună pentru sănătate, bani sau pedepsirea duşmanilor. În perioada cu Lună Plină nu se fac semănături, deoarece boabele nu se leagă şi nici nunţi nu se fac, pentru că nu durează căsnicia. În schimb, de cum începe Luna Nouă, gospodarii ară pământul chiar în timpul nopţii, pentru că, spun ei, nu cresc buruieni şi se fac recoltele sănătoase, iar vracii satelor îşi culeg plantele de leac ori fac descântece prin păduri. La Luna Nouă, babele satului sfătuiesc fetele de măritat să iasă din casă cu cureaua de la brâu desfăcută, s-o arunce în sus către Lună, apoi să bată cu ea streşina casei zicând: Lună, Lună,/ doamnă bună,/ bun cal ai/ şi frâu n-ai/ să te duci la ursitul meu/ să te duci şi să mi-l aduci/de l-ai găsi dormind în pat/ să-l iei şi să-l vâri sub pat/ şi de sub pat/ să-l dai pe uşă afară/ şi la mine să-l porneşti/prin pădure fără şine/ şi prin sat fără ruşine…

Practici nescrise

Nu există om din satele din jurul Munţilor Moma care să nu fi auzit de strigoi ori care să nu fi avut de-a face cu practicile acestora. Strigoi sunt acei bărbaţi sau femei care pot să ia laptele din ugerul vacilor. După unii, aceşti oameni se transformă în câini ori pisici, pătrund noaptea în grajdurile sătenilor şi, deşi nimeni nu ştie ce se întâmplă acolo, toţi spun că după o astfel de „vizită”, vaca lor n-a mai avut lapte. Sunt nenumărate relatări despre cei care s-au întâlnit în grajd cu câte un animal de dimensiuni mici, iar după ce au reuşit să-l înţepe cu furca de fier, s-au trezit a doua zi cu vecina ori cu un sătean cu răni pe picioare sau pe braţe. Oamenii spun că vacile al căror lapte a fost „luat”, dacă li se dă drumul, se duc singure la casa strigoiului şi mugesc la poartă.

Printre localnici există şi persoane care ştiu să prevină şi chiar să desfacă vrăjitoria strigoilor. Se spune că, atunci când fată prima dată vaca, o femeie pricepută în astfel de lucruri se dezbracă în pielea goală şi poartă viţelul de trei ori roată în jurul vacii, spunând o rugăciune într-un grai pe care numai ea îl pricepe. Apoi cu un ac, gazda face o gaură în cornul vacii unde pune sare şi tămâie. După acest ritual, animalul nu va mai fi atacat niciodată de strigoi.

În satul Finiş, etnicii maghiari care au ajuns aici abia pe vremea imperiului austro-ungar, s-au trezit şi ei în mijlocul acestor practici. „Noi n-am avut vacă niciodată. Bunicul meu mi-a spus că în vecini trăieşte o strigoaie şi că de câte ori a încercat el să crească câte-o vacă, vecina i-a luat laptele. Ştiu de la bunicul că noi, ungurii, cunoaştem o metodă prin care putem depista oamenii strigoi. Se zice că dacă tai capul primului şarpe care-ţi iese primăvara în cale, îi bagi un căţel de usturoi în gură şi îl coşi pe interiorul pălăriei, când mergi la biserică vezi care-i vrăjitoare. Bunicul zice că în jurul capului acestor oameni se văd coarne şi cu cât coarnele sunt mai mari cu atât sunt mai periculoşi,” povesteşte Fery Egyed.

Potrivit localnicilor, strigoii nu pot muri până nu găsesc pe cineva căruia să-i transmită toate cunoştinţele lor malefice. Bătrână şi bolnavă, vecina lui Fery din Finiş a zăcut, mulţi ani, pe pat fără să poată muri până când a venit la ea o femeie după care vrăjitoarea a trimis vorbă. Imediat după ce a plecat femeia aceea, bătrâna a murit. Practicile şi vrăjitoriile specifice zonei n-au fost scrise niciodată, ele au fost transmise din generaţie în generaţie prin viu grai, au fost moştenite de la vreun membru al familiei ori au fost învăţate de la cineva aflat în pragul morţii.

Oamenii-lup

Povestea lui Graţian-omul lup din satul Izbuc a ajuns deja celebră datorită documentarului lui Thomas Ciulei (producţie 1995

Poveşti similare cu cea a lui Graţian din Izbuc există în multe din satele Codrului Moma.

Bunăoară, se povesteşte că la marginea satului Tărcăiţa, ar fi trăit un om despre care nimeni nu bănuia că se poate transforma în lup. Era un om liniştit, avea gospodăria lui, doar că în nopţile cu lună plină nu prea stătea pe acasă. Îi spunea soţiei că merge să taie nişte lemne din pădure, luat toporul şi dispărea aşa vreo două-trei nopţi. Într-o zi însă, pe când se afla cu nevastă-sa la strâns fânul dintr-un loc mai îndepărtat de sat, a început să se uite şi să tot laude mioarele dintr-o turmă de oi ce păşteau pe o culme de deal. Atâta le-a lăudat până când nevastă-sa s-a enervat şi i-a spus că dacă nu tace pleacă acasă. Atunci omul i-a spus că după ce se duce să taie un par din pădure pentru căpiţa de fân a asigurat-o că n-o să mai scoată o vorbă despre frumoasele mioare. Femeia s-a liniştit, dar gândul ei rămăsese tot la ce-i spusese el despre oile acelea. Şi, cum sta ea aşa şi se uita în direcţia aceea, numai ce vede un lup că se îndreptă spre ele. Ţipă cât o ţinu gura şi alertă ciobanii şi câinii de la stână. Lupul făcu cale-n întoarsă şi femeia se trezi deodată cu fiara lângă ea. Nervos, lupul o apucă cu gura de şorţ şi îl sfâşie cu colţii, apoi dispăru. Nu după mult timp apăru şi soţul din pădure, rupt de oboseală. “Unde-ai fost când te-am strigat, că era să mă rupă toată un lup?”, îi întrebă ea agitată. El îi răspunse calm că n-a auzit-o şi încercând s-o liniştească îi propuse să se odihnească un pic de amiază. Bărbatul adormi buştean, ea, după sperietura trasă, nu putea închide ochii. La un moment dat, cum dormea el aşa cu gura deschisă, numai ce zăreşte între măselele lui nişte zdrenţe din şorţul ei. Atunci, s-a ridicat tiptil şi, după ce a ajuns în pădure, a început să alerge cu sufletul la gură până-n sat povestindu-le rudelor ce s-a întâmplat.

La cei 80 de ani ai săi, Nicolae Florea din Finiş a auzit multe poveşti, dar a şi trăit destule întâmplări inexplicabile. Una care i-a rămas vie în memorie a fost întâlnirea pe care a avut-o cu o femeie-lup. “Cred că-s mai bine de cincizeci de ani de atunci, spune bătrânul. Eu cu Casian şi cu cumnatul meu, Cula Dorii, ne-am băgat ciobanii la oile satului. Plouase mult în primăvara aceea şi-am întârziat cu urcatul oilor. Era cam prin 24 sau 25 mai. După ce-am ieşit cu turma din sat şi cum urcam noi, agale, prin pădure dealul Bujorului spre Glimeiea, pe o vreme mocănească, numai ce vedem cânii c-o iau în faţa turmei şi încep să latre către ceva de toţi se prăpădeau. “Du-te, Niculai, să vezi ce-i acolo,” zice cumnatul către mine. Ba, să margă Casian, că-i mai aproape, zic eu. Se duce Casian. “Aici-i o muiere, mă”, strâgă el către noi. Mai slobod la gură cum era, Casian începe şi-o înjură, că ce aia a măsii caută ea p-acolo, că una că alta. Cula îi aruncă şi el câteva vorbe, dar nu prea multe. Femeia stătea în picioare lipită de un stejar, se uita la noi şi nu scotea o vorbă. Era o femeie slăbuţă, cam la vreo 35-40 de ani, îmbrăcată doar cu o bluză şi poale din cânepă şi era desculţă. Eu m-am uitat la ea şi-am văzut că avea un păr negru aşa ca nişte ţepi pe picioare. Atunci m-am gândit că nu-i lucru curat cu femeia aceea, am chemat câinii şi le-am spus şi ortacilor să-i dăm pace, să merem noi în treaba noastră.

Când o venit noaptea, cam pe la trei, aşa către dimineaţă, ne trezim deodată c-o haită de lupi care ne atacă stâna din mai multe părţi deodată. Întuneric de-ţi băgai degetele-n ochi. Sar câinii, strig eu, strigă Casian, degeaba că nu vedeai nimic. Atacul a fost scurt. La un moment dat îl aud pe Cula venind spre mine tot bombănind. El o dormit, n-a auzit nimic. Ce-ai păţit, mă?, îl întreb. “Mă, m-o trezit un lup. O făcut pipi la mine pe cap,” zice el nervos. Ziua, când ne-am evaluat pagubele, am văzut că lupii atacaseră numai oile lui Casian. De la fiecare proprietar care-i dăduse animalele în grija lui, lupii omorâseră cea mai frumoasă oaie. De ale mele şi ale cumnatului nu s-au atins”.

Furor heroicus

O posibilă explicaţie a acestor poveşti-întâmplări o găsim în scrierile marelui savant român Mircea Eliade. Potrivit acestuia, dacii provin dintr-o confrerie războinică, iniţiatică, de oameni-lupi. Marele specialist în istoria contemporană a religiilor face o asociere între „ceata de feciori” care colindă şi azi uliţele satelor, în perioada sărbătorilor de iarnă, costumaţi în piei şi măşti de lup, cu o posibilă urmă a confreriilor de războinici daci, dar şi cu credinţa puternică a românilor în existenţa pricolicilor, oameni cu cap de lup sau strigoi, cum sunt denumiţi în Bihor. Potrivit savantului român, arta iniţierii militare se făcea într-un cadru magico-religios. Războinicul se transforma în lup prin îmbrăcarea rituală în pielea animalului, operaţie urmată de o schimbare radicală de comportament. „Tânărul nu numai că devenea un războinic feroce şi invincibil, stăpânit de furor heroicus, dar nu mai avea nimic omenesc, adică nu se mai simţea legat de legile şi obiceiurile oamenilor,” spune Eliade.

De altfel, istoricii greci îi descriu pe traco-daci ca fiind „un popor care se consideră nemuritor” şi sunt denumiţi “războinici-lupi”, iar în memoriile consemnate de Herodot, strămoşii românilor practicau iniţieri şamanice, „se transformau în lupi în fiecare an” ori „puteau să aducă ploaia” sau să “împrăştie norii”.

Până cu un sfert de veac în urmă, în satele Hinchiriș și Mierag, localități situate pe versantul nordic al masivului Moma, existau câteva bătrâne văduve care știau un descântec și, cu ajutorul unor copile-fecioare, puteau să aducă ploaia. Marta Lucaciu din satul Hinchiriș este de profesie inginer zootehnist. Ea a fost una dintre fecioarele pe care văduvele le-au folosit într-unul din ritualurile lor de ploaie.

Iată ce povestește: "Cred că aveam vreo 8 sau 10 ani pe atunci. Trei văduve m-au luat deoparte și mi-au cerut ca timp de trei zile să fiu cea mai cuminte fată din sat, să nu înjur, să nu mânii pe nimeni și să nu mă mai joc cu copiii în uliță, pentru că au de gând să-mi încredințeze o misiune foarte importantă. Mi-au atras atenția că nu trebuie să vorbesc cu nimeni despre asta. A patra zi, au venit la mine niște prietene, cam de vârsta mea, și ne-am dus toate în pădure, într-un loc unde numai una dintre ele știa. Aici ne așteptau văduvele cu o găleată de apă și un maldăr de crengi de alun. M-au dezbrăcat în pielea goală, m-au spălat și au început să mă îmbrace cu crengile acelea, rotindu-se în jurul meu și spunând niște cuvinte pe care nu le-am înțeles. Apoi ne-au condus până la marginea satului, le-au spus prietenelor mele să aibă grijă de mine să nu cad, pentru că pășeam greu învelită așa, în crengi, să nu vorbesc cu nimeni și să cânt cu toată nădejdea ce mă învățaseră. Fetele au început să cânte și ele: «Dordoliță liță/ Dă, Doamne-o ploiță/ O ploaie curată/ De la Domnul dată./ Dordoloaie loaie/ Dă, Doamne, o ploaie/ O ploaie curată/ De la Domnul dată». Până la ieșirea din sat, din fiecare casă a ieșit câte cineva cu o găleată de apă, și după ce o arunca peste mine, își făcea semnul crucii spunând: »Dă-ne, Doamne, o ploaie curată». Numai ce-am ieșit noi din sat, că dinspre vârful Dievii au și început să se formeze niște nori, iar până seara se slobozise și ploaia. Atât de mândră am putut fi atunci de mine că n-am să uit asta toată viața”.

MARIANA GAVRILĂ

Site-urile oficiale

Din punct de vedere geografic, Munţii Codru Moma apar ca o masă muntoasă insulară înconjurată de depresiuni. Sunt bine conturaţi, aproape detaşaţi de masa mare a Munţilor Apuseni (Vlădeasa şi Metaliferi) şi au o punte îngustă de legătură cu Munţii Bihorului.

În limitele descrise, Codru Moma ocupă o suprafaţă de circa 1.200 kmp, înălţimea maximă o ating în vârful Pleşu, de 1.112m şi vârful Dievii, de 1.044 m.

Pe site-urile oficiale, cele mai cunoscute locuri din Munţii Codru Moma apar Staţiunea balneară Moneasa (Arad), supranumită şi “Perla Munţilor Apuseni”, cu apele sale termominerale, Izvorul Tămăduirii de la Mănăstirea Izbuc ( Bihor), ale cărui ape nu curg continuu, ci izbucnesc periodic din pământ, cetăţile Dezna ( Arad) şi Finiş (Bihor) şi, mai nou, Schitul Huta (Bihor).

Potrivit documentelor scrise, Cetatea Dezna a fost atestată în anul 1318, importanţa cea mai mare înregistrând-o în secolele XVI-XVII, prin 1552 făcând parte din sistemul de apărare a vestului Transilvaniei, mai ales după căderea Ineului în mâna turcilor (1566). De aceea se trece la amplificarea cu noi întăriri, printre care şi bastionul din partea de nord-est, când cetatea poartă oarecum amprenta arhitecturii Renaşterii cu elemente similare cetăţii Şoimoş. Probabil tot atunci s-au adăugat în unele sectoare mai vulnerabile noi rânduri de ziduri paralele, din piatră de stâncă, completate apoi cu piatră de râu şi cărămidă cu mortar foarte rezistent, folosindu-se varul de Agris. Pierdută în 1574 şi recucerită de ardeleni în 1596, cetatea Deznei se găseşte între 1599 şi 1601 în posesia lui Gaspar Kornis, adept al lui Mihai Viteazul, care a uşurat trecerea domnitorului prin această zonă în drum spre Praga. Între 1601 şi 1658, cunoaşte mai mulţi stăpânitori, fiind donată în 1619 de către principele Gavril Bethlen lui Marcu-Cercel Vodă. Cucerită în 1658 din nou de către turci, o dată cu Ineul, cetatea Deznei dispare ca fortificaţie în deceniile următoare, datorită unei explozii probabile. O legendă ne spune că turcii ar fi adunat în cetate un mare număr de fete, destinate haremului unui şef militar.

Neputând scăpa, una din fete, pentru a evita trista soartă ce le aştepta, a reuşit să se furişeze până la depozitul de pulbere, căruia i-a dat foc. Cercetările recente nu exclud un sâmbure de adevăr al acestei legende, întrucât anumite semne fac verosimilă distrugerea cetăţii prin explozie. Până în prezent s-au păstrat trei ziduri mai importante din sectorul bastionului principal de odinioară. La fel se disting urmele celorlalte ziduri, conturul curţii interioare şi fragmente din şanţurile cetăţii. Acum toate aceste poveşti se regăsesc în ultimele trei ziduri care au trenat peste secole.

Potrivit unei legende, Ladislau Nagy de Peretseny (1817) afirmă că denumirea cetăţii derivă din nurnele regelui dac Decebal. Dominând regiunea şi drumul de acces spre inima Munţilor Codru-Moma, cetatea a fost ridicată în centrul unui cnezat românesc”.

Cetatea Finiş a existat înaintea atestării documentare a satului cu acelaşi nume. În 1291, localitatea şi Cetatea erau consemnate ca făcând parte din proprietatea Episcopului din Oradea. Teritoriul a fost locuit de dacii liberi.

Cetatea Finiş este aşezată la hotarul satului (lângă oraşul Beiuş, Bihor), pe vârful unui pisc, cetate din care, din păcate, mai sunt doar ruinele. Adevărat castel feudal, cetatea este o fortificaţie medievală de refugiu şi apărare. Întruneşte toate calităţile de defensivă: vedere, obstacol şi adăpost, fiind accesibilă numai dintr-o parte. Este de remarcat faptul că Mihai Viteazul, în drumul său spre Viena, a poposit în cetatea Finişului timp de două zile.

În lucrarea "Şcolile din Beiuş între 1828-1829", Pavel Constantin aminteşte că "la noiembrie 1599, Mihai Viteazu pune stăpânire pe cetatea Finişului".

Documentele istorice arată rolul important al cetăţii în luptele cu turcii şi în răzmeriţa curuţilor.

Notarul regelui Bela al IV-lea menţionează în cronica "Gesta Hungarorum" că această cetate a fost construită de Menumorut din lemn şi reconstruită din piatră în timpul regelui Bela al IV-lea, imediat după năvălirea tătarilor (1241). Prin poziţia sa strategică, cetatea apăra calea de acces spre 0radea şi părţile de S-V ale Transilvaniei, dar în acelaşi timp centrele argintifere din zona Beiuşului, precum şi minele de fier şi aramă de la Băiţa şi Pietroasa. În timpul domniei lui Bela al IV-lea, în cetate aveau loc consfătuiri între conducătorii maghiari.

Cetatea, azi ruine, e alcătuită dintr-un complex de trei turnuri, unul fiind mai înalt, acesta este vizibil din comună. Zidurile sunt construite din bolovani colţuroşi şi masivi, zidurile sunt 1a 6-9 m unul de altul şi sunt înconjurate de şanţuri de apărare.