Suntem in ultima parte a lunii care prevesteste venirea primaverii, cel mai frumos si asteptat anotimp.
Natura întreaga sa trezeit, a inviat, a renascut si se naşte pentru a infrumuseta tot ceace ne inconjoara
Pasarile cerului si-au deschis graiul si farmecul, maiestiria trilurilor Ior vestesc timpul in care trebuie sa-si găsească pereachea si sa -si constuieasca cuibul dupa priceperea si putera fiecarie specii de pasare.
Explozia minunata si diversificata a formelor, a coloritului si a parfumului floral, al mugurilor gingasi care dezvolta frunzele copacilor, printre care se strecoara adierea, şoapta vântului pentru a ne spune ca a sosit primavara
Soarele, aerul, apa si pământul sunt elementele care au creat aceste frumuseti sunt adevăraţii părinţi ai minunatiilor naturii create de Bunul Dumneazeu
Sfanta natura isi deshide portile spre viata, fiecare coltisor al pamntului deschide ochiul magic sa vada razele de soare, sa simta caldura lui binefacatoare,
Nici vietatile si mai ales pasarile, nu uita ca sosirea primaverii este inzestrata cu darul de a le da startul la trezire, le da alarma ca pasarile se pot intoarce la cuiburile lor din lunga lor calatorie, vietatiele scot capul din vizuinele lor, pentru a testa starea ocrotitoare a atmosferei,
In aceasta stare generala de renastere, de dorinta de viata si noi oameni trecem printr-o stare speciala de inviorare, percepem schimbarile naturii, inregistram trezirea la viata, ne deschidem ochii mari spre lumina care ne inconjoara, pentru a vedea toata frumusetea reinoita a naturii, clocotind de viata, natura, care a primit Binecuvantarea lui Dumnezeu pentru a ne face constienti de maretia Lui, peste tot cuprinsul pamantului.
Balsamul primaverii ne cuprinde inima de bucurie, veselia este molipsitoare si dorinta de a vedea natura inflorita ne conduce la minunatele si inegalabilele sfinte sarbatori care vin odata cu primavera.
Dar pentru a primi crestineste aceste sarabatori trebuie sa dam dovada ca meritam sa le primim.
-Oare stim, am invata sa dam dovada ca meritam ?
-Oare puterea credintei noastre este statornica pentru a respecta datinile si obiceurile crestinesti, cu care trebuie sa intampinam Sfintele Sarbatori care ne bat la usa ?
-Este destul de mare, de curat si purificat sufletul nostru pentru ca marele si Bunul Dumnezeu sa gaseasca salas in acest suflet?
-Este destul de deschis sufletul nostru pentru ca Binecuvantarile lui Dumnezeu sa intre in sufletul nostru si acestea sa contribuie la modelarea si mai ales la mentinerea lui in credinta si evlavie.
Poate DA, sau NU, dar cel mai fericit caz ar fi sa putem raspunde cu un DA hotarat si irevocabil, pentru ca sa ne exprimam dorinta de a primi mantuirea, de a avea deschisa usa spre Poarta Raiul, de a cunoaste viata vesnica.
Marel Post al Sfintelor Pasti este randuit cu intelepciune, pentru credinciosi.
Prin acest post crediniciosi isi pun mari sperante in puterea lor la meditatie, in deschiderea lor spre a fi milostivi si a –si ajuta aproapele, in bucuria supuneri lor, in dezlegarea lanturilor de rautate si dusmanie, astfel, Lumina lor va rasari ca zorile, il vor descoperii de CHRISTOS, increderea si recunostinta fata de Domnul le va umple sufletele si Binecuvantarea Domnului ii va insoti in toata viata si in viata vesnica
Iata o prima prezentare care a inclus sugestiv rolul LAICILOR prin credinta in Biserica Sfanta a lui Dumnezeu
Asa cum asteptam sa reinvie natura primavara si sa dea nastere la minunatiile facute de Creatorul Universului tot asa in familie se astepata sosirea noului nascut, pentru ca familia exista, pentru a indeplini scopurile lui Dumnezeu ,in lume. Familia este o parte principală a creaţiei lui Dumnezeu, cu scopul de unire, formare, dragoste si procreere.
Rolul părinţilor este sa ofere si sa procreeze pentru familia lor, frumuseţea omeneasca a noului nascut, a gingasiei Dumnezeiesti, a simbolului iubirii, a tradiţiei, de a avea urmaşi si de a avea un stalp la bătrâneţe, de a da un sens vietii de familie
Venirea pe lume a Noului Nascut creaza noi responsabilitati parintilor, pentru ca acest omusor mic va fi unul din LAICII bisericii cultului de care apartine prin Botezul Sfant.
Ce este un Laic?
Ce semnificatie are cuvantul Laic
Dupa cum stiti, cuvantul "laic" provine din grecescul "laos", care se traduce prin cuvantul "popor", si este folosit pentru a desemna masele de credinciosi. Un sinonim pentru "laic" este cuvantul "credincios”- sau “mirean”
Prin laici se înţelege, toţi credincioşii, în afară de membri ordinului sacru şi ai stării călugăreşti, recunoscute de Biserică, şi anume credincioşii care, dupa botez constituie “Popor al lui Dumnezeu” si îşi exercită in Biserica, partea lor din misiunea încredinţată întregului popor creştin al fiecarui cult religios.
Pentru a cunoaste si a pune in practica misiunea Laicilor este necesar ca sa detii notiuni elementare de credinta si mai ales de o conduiita moral civica perfecta
Toate acestea erau apropare riguros respectate, in majoritatea familiilor crestine din toate cultele, mai ales in mediul rural, dar numai pana la sfarsitul secolului trecut, pana la cel de al Doilea Razboi Mondial , cand credinta si religia nu au fost o prioritate pentru regimul Comunist, sub care a traversat tara noastra in cei 50 de ani
Persoanele investite in PCR nu au putut si nici alte persoane – adulti, student, elevii -nu au avut voie sa practice fecventarea Bisericilor si nici a festivitatilor ocazionate de sarbatorile religioase prevazute in anul religios, calendaristic. Aceasta a declansat o adevarata catastrofa in sufletul oamenilor dar care s-au obisnuit treptata cu acesta situatie. Elevii si studentii din aceia perioada, care azi sunt parinti nu a avut voie sa invete si nici nu s-a ocupat nimeni de educatia lor religioasa ca sa invete ca este Dumnezeu, ca Evangheliile celor 4 mari apostolii este o Carte Sfanta, ca Biblia si Testamentul vechi, sunt marturii ale existentei Bunului Dumnezeu in cele 3 ipostaze: de Dumnezeu Tatal, Isus Fiul si Spritul Sfant- Duhul Sfant
Dar sa revenim
Asa cum va spuneam, sosirea pe lume al Noului Nascut intr-o familie implica multe responsabilitati. Dintre aceste responsabilitati, cea mai mare este educatia copilului- este prima faza de scolarizare- “scoala familiei “ prin care se invatata aproape toate notiunile care trebuiesc respectate pe parcursul vietii
Lectiile – “scolii de familie”- trebuie sa inceapa la copii la varste foarte fragede , copii trebuiesc invatati semnificatia icoanelor care sunt in casa, a crucifixului pe care a fost rastignit Isus Christos si in dreptul acestor obiecte de cult , coplilul trebuie invatat sa- isi impreune mai intai palmutele ca pentru rugaciune si sa le tina in dreptul inimi.
Apoi copilul trebuie sa invete sa stranga intr-un manuchi cele 3 degete, sa faca semnul crucii si sa rosteasca cuvintele, odata cu inchinarea crestineasca
Pentru a se deprinde cu ritualul unei Lithurghii trebuie sa fie impreuna cu familia la Biserica in zilele de Duminica si Sarbatori, pentru ca sa se obisnuiasca cu atmosfera din biserica, sa stie sa stea in liniste, sa asculte modul cum se desfasoara o ceremonie religioasa. Sa se familiarizeze cu preotul si imbracamintea lui, cu icoanele, cu obiectele din Biserica si cu credinciosii din Biserica.
Familarizarea se face treptat si cu rabdare, functie de cresterea varstei copilului
Dupa inceperea dezvoltarii vorbirii se pot memora rugaciuni simple: Ingerasul, Tatal nostru
Aceste traditii erau respectate in majoritatea familiilor, inainte de perioada Comunismului , ca un ritual de cult, deorece copii erau obisnuiti sa spuna rugaciuni seara la culcare si inainte de fiecare masa, se multumea pentru mancarea oferita de parinti
Dar cel mai specific obicei din aceasta zona a Ardealului era salutul de dimineata si de seara, la trezirea si apoi la culcarea membrilor familiiei cu “sarut mana” sau “buna dimineata” si “noapte buna”
Toate acestea aveau darul de a concentra gandurile membrilor familiei spre credinta , credinta care atragea in primul rand respect fata de cei din jur si o atitudine de apreciere si pastrare a obiectelor intalnite.
Oare mai gasim aceste obiceiuri si traditii in fiecare familie?
In multe cazuri sosirea la Biserica este un motiv de snobism, moft si denota ori fatarnicie, ori lipsa de adevarata credinta.
Este rezultatul anilor lipsiti de educatia in credinta, de educatia respectului reciproc, al respectului varstei si uneori al dizabilitatilor personale.
NU a fost insusit sau poate a fost uitat multa vreme sloganul – indemul “Iubeste-ti aproapele”
In “scoala familiei” se invatau si tradionalele reguli care trebuiesc respectate in Biserica
Notiunile de credinta – religie, incep sa fie predate chiar din gradinita, varsta la care copii sunt foarte receptivi si primesc cu evlavie si cu deosebit respect si poate si cu teama, toate cunostintele despre Bunul Dumnezeu
In scoala, Religia, ca materie, era conotata la fel ca si o materie de Bacalaureat. Se dadea teza, incepand cu clasa a V-a la Religia cultului, in care era Borezat elevul. Era obligatorie prezenta in Biserica, in fiecare Duminica dimineata sau in Sarbatorile religioase ale anului.In cadrul orelor de Religie se preda si un capitol distinct foarte important si neccesar pentru credinciosi si anume:
“Ce sa facem si ce NU trebuie sa facem inSfanta Biserica”
Acest capitol includea urmatoarele notiuni:
-pregatirea pentru participarea la Sf, Liturghie: ca tinuta morala, vestimentara si ca stare spirituala
- intrarea in Biserica cu inchinare, participarea la Lithurghie in liniste, ascultare si evlavie spre Dumnezeu- fara convorbiri, rasete si forfota prin miscare.
Bisericile sunt casa lui Dumnezeu , credinciosii sunt musafii in aceasta casa, deci sa se comporta cu multa cuviinta si respect.
Ce minunat si logic au fost randuite, in perioada anterioara, invatatuirile de credinta si cultul pentru a deveni credincios si un Laic desavarsit al Bisericii
Notiunile la timpul trecut ne subliniaza faptul ca acum aproape toate se oranduiesc si au o alta logica, alta interpretare. Dar suntem constienti ca in anii de dupa 1990 s-a recuperat ceva, s-a dat importanta credintei, s-a deschis calea pentru a-L cunoaste si a-L poslavii pe Bunul Dumnezeu.
Dar important este cati stiu sa pretuieasca si mai ales sa constientizeze Harul pe care il primim prin Bunul Dumnezeu?
Oare cati adulti de varsta mijlocie inteleg prezenta permanenta al lui Dumnezeu in viata lor ?
Bunul Dumnezeu nu alege, nu face diferente intre credinciosi ci acopera cu dragostea Lui si cu Binecuvantarile Lui pe toata lumea la fel.
Oare stim sa-I multumim permanent si in toate ocaziile pentru tot ceace primi prin EL?
Inainte de a-I cere, trebuie neaparat sa-I multumim pentru ceace ne-a dat.
Astfel ne vom apropia cu credinta si cu dragoste de Mantuitorul Nostru Isus Christos si von devein impreuna mostenitori ai Imparatiei Lui , trecand prin Poarta Cerului in Imparatia mantuirii Lui Dumnezeu
Conceput
Ing. Miorita Sateanu
Presedinte Uniunea Femeilor Bihor Oradea
Cetatean de onoare al Municipiului Oradea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu