ZIUA INTERNAŢIONALA A FAMILIEI, se sărbătoreşte anual la data de 15 Mai, este o zi consacrată importanţei si valorii familiei
Istoria vie a umanităţii, sub dimensiunile sale : biologică, psihologică, socio-culturală, economică si politică aparţine familiei, datorită, coexistenţei bărbatului si a femeii, a relaţiilor dintre ei, a relaţiilor cu copiii.
Familia s-a dovedit a fi una din cele mai vechi si stabile forme de comunitate umană, cea care asigura perpetuarea speciei umane, evoluţia si continuitatea vieţii sociale.
Familiile din societatea contemporană, au suferit in ultimele decenii transformări profunde. Schimbările care au intervenit in interiorul ei sunt atăt de importante, incât si termenul de familie a devenit tot mai ambiguu, el tinzând să acopere astăzi realităţi diferite de cele caracteristice generaţiilor precedente. ( cupluri de lesbiene, homosexuali )
Dinamismul puternic al structurii si funcţiilor familiei pot apărea uneori surprinzătoare si mai mult decât atât, sunt in permanenţă schimbare, aceasta datorită nivelui social diferit , nivelui de educaţie al familiei diferit, precum si al modului personal, individual de concepţie a vieţii de familie.
Schimbările politice, sociale, culturale si economice din societataea actuală au fost insoţite si de schimbări in sfera familiei Cea mai spectaculoasă schimbare a fost trecerea de la familia traditională la o diversitate de modele de familie- alternative, baze pe un climat social permisiv, prin inţelegerea foarte diferită a libertăţii individuale
Familia traditional- cuplul conjugal casatorit – conform procedeurilor legale, inceteaza sa mai fie modelul dominant
Am intrat intr-o etapă de” revoluţie personală”care scoate in evideţă individul- dorinţa individului, satisfacţiile personale ale individului, iar afectivitatea si dragostea sunt raportate la nivelul de trai, la veniturile proprii si dorinţa de independenţă faţă de legile nescrise ale unei relaţii de căsătorie.
Deasemenea procesul de modernizare de industrializare, exodul rural, modificarea relaţiilor de proprietate , au condus la modificarea componenţei fundamentale a familiei.
Modelul tradiţional s-a transformat si au apărut : familiile monoparentale, relaţiile de cuplu- fără forme legale, care se fac si se desfac dupa dorinţa indivizilor.
Copiii care sunt rodul acestor relaţi de cupluri , sunt derutaţi , frustraţi, dar – ceace este grav, este că: acesti copii reprezintă generaţia promovatoare a acestor relaţii provizorii si nedefinite legal de cupluri , copii care preiau modelul părinţilor.
Este dificil de răspuns la intrebarea ,dacă familia românească este in prezent modernă sau tradiţională . Erodarea valorilor tradiţionale este evidentă si pătrunderea concepţiilor liberale in ceace priveşte funcţionarea familiei este foarte răspândită si preluată serios si puternic si promovată in rândul tineretului.
Dar este cert faptul, ca familia este posesoara tradiţilor si a valorilor naţionale.
Familia – mă refer la oricare tip de familie, chiar si cele mai moderne, deci familia este una din cele mai conservatoare (in sensul bun al cuvântului) segment al societaţii, pentru că in familie se păstreaza tradiţiile , obiceiurile naţionale, in familie cresc si se dezvoltă geniile naţionale, in toate domeniile ştiinţei si artei, in familie se incepe modelarea si educarea noilor membrii ai familiei - COPII - in familie se cultivă cel mai gingaş, cel mai sublim, cel mai inălţător si mai tulburator, sentiment al umanităţii, dragostea.
Oare dragostea – iubirea , mai are valoarea tradiţonala in relizarea unei familii?
Este dragostea liantul fermecător, pasional, predominant, in realizarea căsătoriilor?
Este interesant “cine cu cine” porneşte la drum intr-o căsătorie?
Acest drum nu este usor, este necunoscut, dar este atrăgător, supus incercărilor de tot felul si mai ales erodarii timpului, imtemperiilor sociale, a descreşterii pasiunii, a tensiunii si a vibraţiilor sentimentale – a dragostei , care a fost liantul căsniciei
Intr-o căsnicie formula decisivă este“Cine cu cine” formează familia
Pripeala este motivată de vaga intuiţie ca :“te portiveşti”, că există “simptie” la care se adaugă câteva svâcniri al inimii , fapte luate drept repere valabile, repere fundamentale, hotărâtoare si susţinute si in faţa parintilor, DA , vom forma o familie.
Desigur că pentru mularea temperamentelor intr-un nou cămin intervin multi factori, diferite imprejurări, medii sociale si de educatie civică- morală- “cei 7 ani de acasa” diferită cunoscută.
A-ti intemeia un cămin, o familie, este o responsabilitate care trebuie să fie asumată de ambii soţi
Uni se căsătoresc fără nimic din aceste precauţii, este ciudat că se bazează pe aspectul “ este frumoasă” sau “este veselă” este “modernă” expersia cea mai utilizată “este cool “ in jargonul tineretului sau” are o situatie beton”
Pentru tinerii necăsătoriti relaţiile sexual inainte de căsătoriei- chiar din vârste foarte fragede- nu mai constituie un secret CI o realitate.
Tinerii isi amână tot mai mult data căsătoriei- sau renunţă definitv la aceasta – practicând un celibat cu tendinţe libertine, care a devenit un mod de viaţă destul de răspândit
Tinerii incep să se separe foarte devreme de părinţi , locuind singuri sau in cupluri, fără a fi o formă prealabilă de căsătorie.
Căsătoria se făureşte in mod deliberat , cu conştiinţa lucidă si cu ochii bine deschişi la realităţile vieţii de către cei doi parteneri care şi-au unit vieţile pentru totdeauna.
Pe acest drum al vieţii, cresterea si educarea copiilor, trebuie să fie asumată de către cei 2 părinţi, de tată si de mamă, deopotriva. Altfel apar anomalii foarte grave, care marcheaza sufletul, atitudinea, comportamentul, si integritatea copilului pentru tot restul vieţii.
Copii cei mai reuşiţi sunt copii cuplurilor unite, in care fiecare işi păstrează autonomia. Famila este necesară copilului cu condiţia ca ea sa fie o familie sănătoasă, adică Tatăl si Mama să dea copilului exemplul unor fiinţe egale, legate prin dragoste, părinţi, care isi iubesc copii. Părinţi care doresc
pentru copilul lor linişte si pace in ambianţa familială
Părinţi carei-i invaţă pe copii să respecte membrii comunităţii in care trăiesc.
Aceasta pentru că, o comunitate este o familie mai mare, cuprinzătoare, populată de către părinţi si
copii, a caror comportament trebuie să aibă la bază indicatori nescrişi, jaloane ne trasate, dar bine definite de respect individual si colectiv, bună inţelegere si colaborare, preocupare pentru muncă, pentru imbunatăţirea calitaţii vieţii individuale si colective si mai ales pentru promovarea educaţie
individuale si acceptarea progesului in beneficiul familie si a comunităţi.
Intocmit
SĂTEANU MIORIŢA
