Miorita Sateanu- cugetare

C U G E T A R E

De o tinerețe frumoasă au parte mulți, însă de o bătrânețe frumoasă – prea puțini.…

Zilele trecute, m-am întrebat cum e să fiu bătrână ?

Recunosc că …m -am pierdut puțin cu firea, întrebarea este interesantă

M-am gândit si……..

Deci:

Am decis că bătrânețea este un dar.

Cred că pentru prima dată pot spune că astăzi sunt persoana pe care mi-o doream, cândva, să fiu.

Bineînțeles că nu e vorba despre corpul meu!

Uneori acest corp mă lasă disperată – riduri, pungi sub ochi, păr cărunt, medicamente – o farmacie întreagă

Vorbeam si de capul meu care incă functionează . e adevarat ca nu la parametri cei mai ridicati- ca pe vremuri , dar mai merge…….

Adesea mă șochează bătrânica ce s-a mutat în oglinda mea, însă nu obișnuiesc să-mi fac mult timp griji pe seama acestei viziuni și neliniștile îmi trece repede.

Cu cât îmbătrânesc, devin mai îngăduitoare cu mine, mai puțin critică.

Am devenit prietena mea.

Nu-mi fac reproșuri pentru că am mâncat cu un biscuit mai mult, pentru că nu mi-am strâns patul, pentru că mi-am cumpărat şi mânâc mereu aripioare si cartofi si iaurt si branză si mere –si …. atât restul, nu e suportat de organismul meu

Unde sunt dulciurile- în criză!!!!!

Cine și ce treabă are cu mine dacă citesc până la patru dimineața și dorm până la amiază?

Am dreptul să mănânc uneori prea mult, să nu strâng după mine, să fiu chiar extravagantă în singurătatea mea

Am fost martoră la cum prea mulți prieteni au părăsit această lume prea devreme, înainte să înțeleagă, înainte să încerce marea libertate ce o oferă bătrânețea.

Dansez cu mine însămi, ascultând melodii minunate, și, dacă-mi vine să plâng pe seama unor supărări , ce să-i fac, plâng...

Uneori vorbesc greu, nu selectez cuvintele, alteori sunt uitucă, ce-i drept.

Dar, mă rog, nu toate în viață merită memorate, iar despre ceea ce contează cu adevărat îmi voi aduce aminte la sigur, cândva !!!.

Ce dacă aseara nu mi-am adus aminte de cuvântul: de camera de luat vederi - care este montată in scara blocului.

Desigur, în toți acești ani, inima mi-a fost frântă: de supărare, confruntări , frustrări, nerealizari, de muncă grea

Dar tot in acesti ani inima mea a fost foarte fericită, pentru realizările copiilor mei, a familiilor lor si a dragilor mei nepoţii si strănepot – din Londra

Însă inima încercată este și izvorul puterii mele ,a avântului, al înţelegerii cu care pornesc să cuceresc alte culmi in diferite domenii care mă pasionează

Muzica este alinătorul tuturor relelor care vin si trec peste mine

Rugăciunile rostite, dimineţa si seara, sunt îndreptate cu mare credinţă spre Înaltul Cerului, spre care mă uit mereu,aşteptând să apară in ochii minţii mele Bunul şi Înduretatul Dumnezeu, Maica Precurată Maria si Sfinţii, către care mă rog zilnici de ani mulţii

La ceas de Lithurghie urmăresc si cânt răspunsurile şi cântecele adecvate progesului Lithurgic

Mă minunez de puterea preoţilor care slujesc, cu evlavie si dăruire, intr-o biserică goala de credincioşi , dar plină de ascultătorii transmisiilor de la Sanctuarul “Maica Domnului” credincioşii “consemnaţi la domiciliu” ca mine

Inima care nu a fost încercată nu va cunoaște niciodată bucuriile realizărilor

Soarta este binevoitoare cu mine, dându-mi să trăiesc până la peri suri, până când râsul meu tânar s-a întipărit pe vecie în brazde adânci pe față.

Îmi închipui câți oameni n-au râs niciodată, câți au murit înainte ca părul să li se acopere cu brumă?

Pot spune „nu” absolut sincer. Pot spune „da” absolut sincer.

Pe măsură ce îmbătrânești, e tot mai ușor să fii sincer.

Duci grija părerii altora tot mai puțin.

Nu mai am dubii și rezerve în privința mea.

Am câștigat chiar dreptul să greșesc. Dar nu păcătuiesc

Poate trebuie să spovedesc o greutate care se tot rostogoleşte , dar nu cade în prăpastie, ca să mă scap de ea, până nu găsesc ocazia să disec “greutatea”, cu cei care mi-au provocat-o .

Nu este vorba de “sarmalele “personale” ale celor care le-au servit NU !!!!

Asta e “istorie” !!!!!

Așadar, răspunzând întrebării mele pot spune: îmi place să fiu bătrână.

Bătrânețea m-a eliberat...

Atât cât sunt încă aici, nu voi pierde timp făcându-mi griji pentru ce a putut să se întâmple, pentru ce nu s-a întamplat, nu-mi voi face griji în legătură cu ceea ce se mai poate întâmpla.……….”

Imi fac griji că nu reuşesc să aduc fericire celor care au nevoie şi imi solicită ajutor.

De multe ori am şi eu nevoie de această fericire din partea altora.

Fericirea o primesc de la copii mei de la soţia fiului si de la ginerele meu, de la nepoti, nepoate si stranepoţel meu si chiar si de la cei de la care nu mă aşteptam

Aceasta fericire primită, aduce bucuria si liniştea, zilelor, în sigurătate.

Dar ce este singurătatea, când ISUS spune: „Nu vă fie frică , Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor”!!!!!!!

Mioriţa Săteanu

29 MARTIE 2020