Acum
cand toamna isi etaleaza paleta
minunatelor culori specifice acestui
anotimp, cand toata natura se bucura de razele plapande ale soarelui, pregatit
sa plece la iernat, cand galbenul deschis ca lamaia a miristilor de cereale se
transforma intr-o culoare de brun pamantiu, acum cand verdele crud pana la verdele inchis al
padurilor datatore de sanatate, au devenit atragatorele culori de caramiziu,
aramiu pana la rosu, in acest peisaj si vantului ii este frica sa bata prea
tare ca sa nu le cada la picioare frunzisul aproape vested. S-a instalat si
frigul care a adus putina bruma si a acoperit intreaga vegetatie cu o pelicula
alba care are intentia sa ne sperie inainte de sosirea iernii.
Sosirea iernii inseamna ca se apropie
sfarsitul unui an.
Si uite asa, fiecare sfarsit de an
calendaristic a adaugat cate un an in plus intai copilariei noastre, apoi
adolescentei noastre, tineretii noastre
si intregei noastre vieti.
Sirul
mai lung sau mai scurt de ani care s-au adugat mereu si mereu au determinat
varsta noastra , iar “anii tineretii noastre” au fost perfect inclusi in acest
lant in permanenta crestere.
Atunci
dece sa ne punem aceasta interbare?
Unde sunt anii tineretii?
I-am dat de bunavoie, ne-au fost furati, i-am
pierdut?
NU! Nu
i-am pierdut, nu am pierdut nici un an, ci mereu am castigat cate un an, ne- am
imbogatit si am devenit mai maturi si mai puternici.
Toti anii castigati sunt, cu noi, in noi, in
jurul nostru.
Sunt
cu noi, pentru ca am devenit mai bogati prin educatia pe care am primita-o de
la parinti, prin cei 7 ani de acasa, prin educatia crestina cuprinsa in
Cuvantul Domnului, prin educatia scolara si mai ales prin educatia primita de
la viata..
Anii tineretii sunt cu noi, in primul rand pentru
ca sufletul nostru a fost hranit si imbracat cu cele mai gingase petale din
care radia de bunatata, smerenia si bunacuviinta. Toate acestea au fost oferite
de preoti, de parinti, de cadrele didactice si toti acestia au contribuit la
modelarea sufletului nostru.
Anii
tineretii sunt in noi, pentru ca prin adaugarea anilor am devenit mai mari, mai
puternici, mai maturi, am castigat exeprienta, am devenit mai intelepti, mai cumpatati, mai diplomati si mai intelegatori.
Samanta dreptatii provenita de la cele
mai duiose flori, a incoltit si a inflorit in noi, ca un buchete, pe care noi
il ofeream, cu drag si bunatate celor din preajma noastra, pentru a ne cunoaste
sufletul si gandurile.
Anii tineretii sunt in noi, pentru ca prin
acestia am devenit mai puternici, mai maturi si mai intelepti.
Chiar
daca aspectul nostru fizic este modificat si amprenta varstei si-a spus
cuvantul, noi nu ne rusinam pentru ca, purtam pe cap coroana
alba a parului care impune respectul varstei.
Poate
suntem garboviti, mersul nostru si-a schimbat ritmul, mergem incet cu pasul
apasat, ca sa avem timp si posibilitate sa admiram si sa ne minunam de
frumusetile naturii care ne inconjoara si ca sa nu scapam din vedere cunoscutii
care ne saluta.
Anii
tineretii sunt in noi si pentru ca in anii tineretii am acumulat cunostintele
cele mai importante din viata noastra, cunostinte din domeniul profestional si
informatii din domeniul cultural, musical si stiintific.
Cugetul
noastru a castigat cumpatarea, bunavointa , cinstea si corectitudinea.
Sufletul
nostru s-a umplut de credinta, smerenie, evlavie si multumiri pentru toate
binefacerile si harurile primate de la Bunul Dumnezeu si Sfanta Fecioara Maria.
Pentru ca noi descoperim, prin rugaciune, de foarte multe ori ca umbra Domnului
ne-a urmarit inca din tinerete si ne urmareste si acum pe drumul pe care il
strabatem.
Dece
nu trebuie sa ne intrebam “unde sunt anii tineretii”?
Pentru ca ii regasim ori de cate ori ne
vizitam prietenii si alaturi de ei retraim perioadele anterioare din viata
noastra- poate chiar anii tineretii.
Toate
obiectele, bunurile si mobilierul vechi, din jurul nostru ne transpun in
timpurile anterioare varstei inaintate pe care o traim.
Anii
tineretii sunt in noi, pentru ca despre acesti ani povestim, povesti adevarate,
prin care spunem lucruri frumoase ,
poate hazlii, dar intotdeauna contin adevaruri, sfaturi si invataminte demne de
luat aminte.
Cum
am putea sa uitam anii tineretii, viata plina de voiosie, de exuberanta si
de speranta unei vietii plina de
bucurii si de impliniri, nascute in
mintea noastra, bazata pe fanteziile inocentei si necunoscutului.
Si
totusi am respectat romantismul, am dorit sa traim in relatii amoroase, relatii
romantice, dar respectand fidelitatea partenerilor in cuplu – cu litera de lege
– aproape in toate casniciile.
Tineretea
din noi a completat cuplurile, famiile, cu vlastarele tinere, cu generatia
noua, cu bucuria si mandria parintelor care au fost binecuvatati prin darul de
a da viata copiilor.
Toate aceastea si inca multe altele ne-au
sustinut viata, au dat un sens précis
vietii nosatre, au conturat datoriile si obligatii pe care trebuie sa le
indeplinim si mai ales sa nu ne lasam doborati de vicisitudinile care la tot pasul ne incercau puterile,
constiinta si sufletul.
Ganduri
nostalgice ne incerca mereu la sosirea toamnei, poate pentru ca este sezonul
recoltelor, a rodelor muncii depusa de oamenii gospodari.
Gandurile
nostalgic care se revarsa din sufletul nostru doresc sa cantareasca, sa
evalueze realizariile si esecurile din viata noastra.
Esecurile si greselile nu le mai putem
modifica si trebuie sa le dam uitarii, sa nu ne umbreasca nici o clipa viata pe
care o traim
Realizarile,
bucuriile sunt cele care trebuie sa le cultivam si sa le intretinem cat mai
mult in sufletul nostru. Acestea vor alimenta si sustine mereu optimismul,
spreanta si voiosia, tineretea, sufletului nostru
Sa reevocam cat mai des anii fericiti din
viata noastra, ca sa nu ne mai punem intrebarea “ unde sunt anii tineretii
noastre”?
Fericirea sa ne cuprinda sufletele,
Optimismul
sa ne intretina sanatatea,
Realizarile
si succesele copiilor si nepotilor nostri sa ne umple inima de bucurie
Tot
ce ne inconjoara sa ne ofere amabilitate, respect, bunatate si multumire pentru
varsta la care am ajuns, pentru daruirea de care am dat dovada in rezolvarea
problemelor familiei, pentru munca profesionala pe care am prestat-o, pentru
harurile pe care le-am primit de la Bunul Dumnezeu in timpul vietii.
Toate
aceste urari sa fie daruite din inima, sa fie intreptate spre noi din ganduri
bune, curate si de recunostinta , astfel ca toate acestea sa fie cuprinse in urarea
traditionala:
“
LA MULTI
ANI TUTUROR PERSOANELOR VARSTNICE”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu