Ocolul si grădina bunicilor

Cu nostalgie privesc inapoi la timpuri trecute , timpuri trăite, din care rememorez amintiri, care imi răscolesc sufletul şi care imi forţeaza imaginaţia pentru a reinvia sentimentele pierdute faţă de cei apropiaţii si dragi in mijlocul cărora mi-am petrecut frumoasa mea copilărie.

Dece imi răscoolesc sufletul?

Pentru că imi aduc aminte de casa, tinda, ocolul si grădina bunicilor mei de pe ulita Domhatului.

De ce imi forteaza imaginaţia?,

Pentru că trebuie să-mi reamintesc de chipurile blânde, ochii sfredelitori de mari, glasul molcom si gesturile liniştite, dupa truda câmpului, al bunicilor mei dragi , a lui: Mămuţa si Moşu

Ne intâlneam numai la apusul soarelui cu ei, veneau de pe câmp , adăpau vacile, le duceau in grajd , le asterneau paie curate, iar vacile rumegau linistite

Vine “ciurda” !!!! striga unul dintre nepotii bunicilor- toată ceata de copii fugea pe uliţă să primescă vacile

Era fascinaţia serii , evenimentul important al zilei, pentru că toate vacile işi cunosteau casele şi se opreau in dreptul căputului casei

Intre vacile din ciurdă, oare care este vaca bunicilor?

Oare cum de se opreste, in fiecare seara, vaca bunicilor in drepul “caputului”?

Mie mi se părea tare deşteaptă !

După ce o adăpau, in grajul cu mirosul specific, Mămuţă mulgea vaca venită de la păscut . Avea ugerele mari care atârnau greu, de darul pe care vaca ştia să-l ofere oamenilor de la ţară.

Apoximativ 10 nepoti, aşteptam la uşa grajului , urmăream fiecare mişcare a mâinilor ostenite ale bunicii din timpul mulsului, si cu mare nerăbdare doream să sorbim cu nesaţ, din “şuştarul” cu lapte, lichidul aburind, cu miros imbietor, care ne potolea foamea

Stăteam la rănd, după ce ne inghionteam care să fie primul , stăteam cu cănuţele si pita moale in mână să se umple cănuţele cu laptele proaspăt gustos şi mult aşteptat

Foame fiind potolită, la spălat, in ciubăr, la fântână ,

Bunica ne pregătea de culcare , multumindu-I lui Bunul Dumneazeu pentru darul zilei ce a trecut si cu rugăciunile ”Tatal Nostru” şi “Născătoare de Dumpezeu “ adormeam Bincuvântati de glasul blând al lui Mămuţa

Pe “madraţul” umplut cu paie- paie ce ne imbătau cu mirosul lor proaspăt , ne cufundam in somul cel dulce al visurilor copilăriei, dorind să fim mereu liberi, jucăndu-ne lângă bunici, in paradisul vacanţei de la Piscolt

Ing.Miorita Sateanu

Cetatean de onoare al Municipiului Oradea