duminică, 12 aprilie 2020

Viaţă, Poezie, Învăţătură

Selectie propusa de Ecaterina Grecu.

„Fiecare carte pare că închide în ea un suflet. Şi, cum o atingi cu ochii şi cu mintea, sufletul ţi se deschide ca un prieten bun.”
Maxim Gorki

Indemnul Sfântului Ioan Iacob: „astăzi, când s-au înmulţit vicleşugurile în lume şi s-au împuţinat păstorii cei buni, acum, când nu mai găseşti pildă de viaţă curată şi nici povăţuitori sufleteşti, cu cât mai mult trebuie să ne sârguim la citirea Sfintelor cărţi pentru a nu greşi drumul mântuirii”.

O,om

De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulţi o să îndrume.

Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Şi vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorba, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curaţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt...cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.

Ai spus un cântec, versul sau
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.

Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuşi sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.

Trăieţti o viaţă...viaţa ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.

O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau laşi prin pilda care-o dai
Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.

Deci nu uita!...Fii credincios
Cu grijă şi cu teamă
Să laşi în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.




SCÂNTEI DIN INIMĂ



Versul cel cu patru strune
Îmi aduce mângâiere
Totdeauna când mă aflu
La necaz şi la durere.

Ca din cremene scânteia
Versul la necaz s-aprinde,
– Într-un chip cu totul tainic –
De la inima fierbinte.

Când necazuri sunt mai multe
Şi zăgazuri mai înalte
Versurile – prin minune –
Izvorăsc atunci mai calde!

Fierbinţeala din lăuntru,
De la inimă plecând,
Mă trezesc întotdeauna
Versuri prea duios cântând.

Când durerea mă răpune
Şi puterile se frâng,
În şiraguri nesfârşite
Versurile mele plâng.

Iar când am vreo bucurie
Şi cu duhul mă aprind,
Inima atunci săltează,
Slavoslovii versuind!

Dacă vrei să ştii vreodată
Ce simţea inima mea,
Cetitorule iubite,
De la versuri vei afla!

BUCURIA MAICII DOMNULUI DE SFÂNTA ÎNVIERE


Bucură-te Preacurată
Care ieri te-ai tânguit
Iată Fiul tău cu slavă
Din mormânt a răsărit!

Toată firea prăznuieşte
Învierea lui Hristos,
Toate se îmbracă astăzi
Cu veşmânt prea luminos!

Îngerii şi pământenii
Cântă azi acelaşi grai
Iar Adam şi cu tâlharul
Azi se veselesc în Rai.

Nu mai este astăzi pază
În Edenul cel ceresc,
Uşa stă mereu deschisă
Pentru neamul creştinesc.

Nu se mai socoate Crucea
Ca organ chinuitor;
Ea rămâne „Steagul Slavei”
– Semnul cel biruitor – !

Băutura cea amară
De Hristos s-a îndulcit
Şi „împărăţia morţii”
Pe vecie s-a zdrobit!

Tu fiind mai înainte:
„Maica Sfintelor dureri”
Astăzi eşti: „a Slavei Maică”
Şi „a Sfintei Învieri”!

SPRE ALTE ŢĂRMURI


De câte ori priveam în zare
Simţeam de mic aşa un dor
Să colindez pământ şi mare,
Să fiu departe călător.

Vedeam în zarea depărtată
Un cer de-a pururea senin
O lume nouă, mai curată,
O viaţă fără de suspin.

S-a dus degrab copilăria
Ca visul cel înşelător
Şi după dânsa bucuria
S-a dus ca pasărea, în zbor.

În lumea asta zbuciumată
Am căutat limanul sfânt
Pe care l-am visat odată,
Dar nu se află pe pământ.

Aceleaşi valuri sunt pe mare,
Aceeaşi viaţă cu dureri,
Aceleaşi băuturi amare
Ne dau şi astăzi, ca şi ieri.

Un singur ţărm acum rămâne
Străin de valul cel lumesc:
Ierusalimul cel din ceruri
Putea-voi ca să-l nimeresc?

La el nu este nici durere
Nici întristare, nici suspin,
Acolo nu-i apus de soare
Şi cerul veşnic îi senin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu