Peste-ntreaga lume, o grea încercare
S-a ivit deodată, dar nu din senin,
Și lovește crâncen, fără de cruțare,
Cu repeziciune, mari necazuri vin,
Aducând chiar moarte, disperare, chin.
Ar fi de prisos să-ntrebăm „de ce?”... !
Răspunsu-l găsește cine-și dă silința.
Mai bine-înțelegem cât mai repede,
Ca, întâi de toate, să-întărim credința,
Căci numai de Sus vine biruința.
Și să ținem minte că în lumea toată,
Gândirea și viața pot să se-înnoiască,
Să avem din asta, lecția-nvățată,
Astfel de necazuri să ne ocolească,
Lumina din Ceruri să ne ocrotească!
Tu trimite, Doamne, oameni luminați
Pe pământ s-aducă iubire și pace
Fără poluare, ură între frați,
Să uite războiul și să se împace!
Un gând bun, speranță, să avem cu toții,
În fiece seară, când ne-om închina,
Cu credință vie, fără spaima morții,
Am putea să spunem, din suflet așa:
Cu multă speranță, azi în fața Ta,
Și plecându-mi capul iar îngenunchez,
Smerit, cu nădejde,
Te mai rog ceva:
Să nu mă lași, Doamne, să mă-ngrijorez!
Orice încercare s-ar ivi pe lume,
Orice rău ne-ar paște, văzut, nevăzut,
Duhul Tău cel Sfânt,
Ține-l lângă mine,
Credința în Tine să îmi fie scut!
VICTORIA FURCOIU
31 Martie 2020
Mărcuș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu