Umor de pandemie

• Trimise de Miorita Sateanu 
• 
  
• Un tip – infectat cu coronavirus ajunge la doctor. Doctorul îi spune:
  – Te izolăm într-o cameră și te hrănim cu pizza și clătite.
  – Și mă voi face bine?
  – Nu știu, dar altceva nu intră pe sub ușă!

• Eu nu m-aş panica. La români e tradiție: dacă intră unu’ în încurcătură, toți ceilalți se spală pe mâini.

• Ce vremuri am ajuns să trăim, să ne fie frică și de o clanță…
• Dacă se închid alimentarele, va fi nevoie să mergem la vânat. Habar n-am unde trăiesc chipsurile.
• Ce se știe clar despre coronavirusul Covid-19 și boala dată de el:
  – E posibil s-o dai, dar e probabil s-o iei.
  – Poate să fie mortală dacă o iei… sau nu.
  – Nu afectează mortal tinerii… sau poate.
  – Nu ești contagios după ce te vindeci sau poți să fii timp de o lună.
  – Măștile sunt bune, dar nu prea ajută.
  – Spirtul nu dezinfectează, dar nici nu îngrașă..
  

  

  – Căldura care urmează poate să-l distrugă… sau nu.
  – Poți să fii asimptomatic sau simptomatic.
  – O să existe un vaccin, la un moment dat.
  – O să existe tratament… sau nu… sau poate… sau cine mai știe…
  – O să ieșim din case în 2 luni sau în 7 sau în 9.
  – L-au dat chinezii, americanii, italienii, liliecii sau vreun laborator.
  – Să stăm toți în casă, dar să mergem la servici.
  – Pot să apară încă 1 milion de cazuri sau 100 sau câte or apărea.
  – Sistemul medical o să facă față sau nu.
  – Ratele se amână, dar se măresc.
  – Putem ieși din casă cu un cățel, dar nu cu unul de usturoi.
  – S-a închis la non-stop.
  – Ai, n-ai virus, rămâi în casă.
  Important e că știm totul despre Covid-19. Vă dați seama cum era dacă nu știam nimic clar ???
• 
  
• Am ieșit azi noapte la alergat. A fost frumos, a alergat și Poliția cu mine.
• Închiși în casă înnebunim ? Nu e adevărat ! Chiar vorbeam astăzi cu frigiderul… Dar e un tip rece, de puține cuvinte. Singurul care iubește bârfa e aragazul, dar se încălzește repede și terminăm cu ceartă. Acum vorbesc cu aspiratorul, dar mi se pare că întinde coarda prea mult. Se pare că îmi rămâne doar mașina de spălat, singura care mai învârte ceva…
• La cât de scumpă e amenda pentru ieșirea din casă, expresia „N-am bani nici să trec strada” începe să capete sens.
• Nici Nostradamus nu mai e ce a fost. Să nu zică el nimic de Covid-19 ?
• Ce destin pe acest popor: să i se ieftinească benzina tocmai atunci când nu poate circula !
• În situația actuală, polițiștii pun, în sfârșit, întrebări existențiale: „De unde vii ?”, „Unde te duci ?”.
• Guvernul recomandă: Spălaţi-vă des pe mâini pentru a fi protejaţi de viruşi, pe creier vă spălăm noi, dormiţi liniştiţi !
• Coronavirusul a ajuns într-un spital din România… acolo s-a îmbolnăvit şi a murit.
• La ce viruşi sunt în spitalele din România, Coronavirus îşi cere scuze pentru deranj.
• Virusul ăsta… a început cu cei care mănâncă orez, apoi a trecut la cei cu paste. Credeţi că o dă şi pe mămăligă ?
• Mă opreşte poliţia:
  – Aţi băut ?
  – Da!!! Toată noaptea, cu trei chinezi! Să suflu ?

Semnificatia zilelor din Săptămâna Patimilor

Fiecare zi din Săptămâna Patimilor are o semnificaţie aparte.

• DENIA DE LUNI, Biserica ne aduce aminte de simbolistica vânzării Mântuitorului.

Viaţa lui Iosif Luni,

în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, slujba este dedicată vieţii lui Iosif, care a fost vândut de fraţii săi în Egipt cu 30 de arginţi. Istoria din Geneză vine ca o prefaţă la vânzarea lui Hristos de către Iuda, spun teologii. Acuzat de desfrânare, ajunge în temniţă. În urma tălmăcirii unor visuri, este scos din închisoare şi pus administrator peste tot Egiptul. Stăpânirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruinţei lui Hristos asupra păcatelor lumii. Tot în această zi se face pomenirea şi smochinului neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru ca nu avea rod.

“E o pildă dată omului, din care trebuie să reţină că Dumnezeu este atât iubire cât şi dreptate. Deci, la Judecata de Apoi, El nu doar va răsplati, ci va şi pedepsi pe cei ce nu au rodit, adică nu şi-au trăait viaţa făcând fapte bune”,

• MARŢEA CEA MARE ne pregăteşte pentru intrarea în cămara Mântuitorului, cu

parabola celor zece fecioare. “Citind această pildă transmisă de Sfinţii Apostoli şi Evanghelişti ne pregătim pentru cea de-a doua venirea a Mântuitorului. El este Mirele, iar noi trebuie să fim mereu gata să-l întâmpinăm. Să avem candela credinţei aprinsă în suflet şi să dăm dovadă de putere, pentru că numai astfel putem ajunge în Împărăţia veşnică”, Virtutea milosteniei Când Domnul se suia la Ierusalim şi se ducea la Patimă a spus ucenicilor Săi şi această parabolă, pentru ca nu cumva cineva trăind în feciorie să nu se îngrijească şi de celelalte virtuţi şi, mai ales, de milostenie. Pe cinci dintre fecioare le numeşte întelepte căci împreună cu fecioria au avut şi minunatul şi îmbelşugatul undelemn al milostivirii. Pe celelalte cinci le numeşte nebune pentru că, deşi şi ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeaşi măsură milostenie. “Pe când se scurgea noaptea acestei vieţi au adormit toate fecioarele, adică au murit. Cu adevărat moartea se numeşte somn. Pe când dormeau ele, strigăt mare s-a făcut la miezul nopţii; cele care au avut undelemn din belşug au intrat cu Mirele la deschiderea uşilor, iar cele nebune, pentru că nu aveau undelemn din destul, îl căutau după ce s-au sculat din somn. Aici trebuie să subliniem câteva învăţăminte. Cele cinci fecioare care au rămas fără undelemn simbolizează lumea care aleargă după grijile acestei vieţi: ne preocupăm îndeaproape de bani, de ceea ce mâncăm sau de ceea ce bem. Uităm lucrul cel mai important: sufletul. Abia atunci când avem nevoie de Dumnezeu, când ne loveşte necazul, ne dăm seama că uşile ni se închid, la fel ca celor cinci fecioare neînţelepte”,

MIERCUREA SĂPTĂMÂNII SFINTELOR PĂTIMIRI se face pomenirea femeii

păcătoase care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinţei şi îndreptării omului care greşeşte. Conform scrierilor teologice, a făcut ceea ce doreau să facă femeile mironosite după înmormântarea Mântuitorului. A anticipat înmormântarea lui Hristos şi pregătirea Lui cu miresme, “aducând mir de mult preţ”. A fost mistuită de dorinţa de a i se dezlega păcatele: “Dezleagă-mi păcatele mele, aşa cum eu mi-am dezlegat părul”.

• JOIA PATIMILOR este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din

viaţă Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pilda de smerenie, Cina cea de Taină la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească şi începutul patimilor prin vinderea Domnului. După ce a săvârşit Cina cea de Taină, Mântuitorul le dă ucenicilor o nouă poruncă: “Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să va iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.” Este ziua în care în biserici, în timpul deniei (slujbei de seară) se citesc cele 12 evanghelii şi se scoate Sfânta Cruce în naosul bisericii. Preoţii le vorbesc credincioşilor despre ultimele zile petrecute de Iisus înainte de Răstignire, despre patimile şi învierea Mântuitorului. Mărturisire tîlharului care a dobândit Raiul Vinerea Mare sau

• VINEREA PATIMILOR este ziua cea mai neagră din istoria Creştinismului. Este ziua în care Iisus a fost biciuit, scuipat şi răstignit între doi tâlhari. Este

Vinerea neagră în care Iisus a murit pentru mântuirea lumii. Împreună cu Biserica, în sfânta şi marea Vineri rememorăm răstignirea şi moartea pe cruce a Mântuitotului Iisus Hristos. De aceea, aceasta este una din acele zile aliturgice, adică în care nu se oficiază sf. Liturghie. “În această zi se face pomenirea de sfintele, înfricoşătoarele şi mântuitoarele Patimi şi de mărturisirea tâlharului celui recunoscător care a dobândit Raiul. Patimirile Domnului sunt numite sfinte, mântuitoare şi înfricoşătoare. Sfinte pentru că Cel ce suferă este Fiul lui Dumnezeu, mântuitoare pentru că Cel ce pătimeşte nu este un simplu om şi înfricoşătoare căci toată făptura s-a schimbat la răstignirea lui Hristos: "Soarele s-a întunecat, pământul s-a cutremurat şi mulţi din morminte au înviat”, În Vinerea Mare se ţine post negru, iar seara se cântă Prohodul Domnului, la Denie. Apoi se înconjoară biserica de trei ori şi se trece pe sub Sfântul Epitaf. Îngroparea cu trupul şi pogorârea la iad

• SFÂNTA ŞI MAREA SÂMBĂTĂ prăznuim îngroparea lui Hristos cu trupul şi

pogorârea la iad cu dumnezeirea pentru a ridica din stricăciune la viaţa veşnică pe cei din veac adormiţi. Rânduiala Bisericii este ca îndată după ce se spun cu cântare cuvintele în care facem prohodul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se pomeneşte Învierea.

• DUMINICĂ, ÎNVIEREA LUI IISUS HRISTOS, după ce a luat asupra Sa

păcatele omenirii şi a fost răstignit pe cruce, este cel mai important eveniment al creştinătăţii. Duminica Paştelui simbolizează biruinţa lui Iisus asupra morţii şi promisiunea vieţii veşnice.

BANCURILE SĂPTĂMÂNII WUHAN

Un set de 10 măști chirurgicale = 100 de lei. 1 litru de pălincă = 33 de lei.
Cred că îmi iau 3 seturi de pălincă și mă spăl pe mâini mai des!

*******
„Masca te protejează de virus, precum îți acoperă tanga fundul”. Proverb
chinezesc!

*******
- Domnule doctor, mă doare rău spatele când mă trezesc dimineața!
- Atunci, treziți-vă după-amiază.
*******

Cred că e prima oară când originalul vine din China și replica de la Milano.

*******
Un oltean iese din spital, unde a auzit că un pacient a fost depistat cu
coronavirus. Se întoarce înapoi în sat și se duce la gardul vecinului să-l întrebe:
- Mă, vecine, tu ai coronavirus?
Stă vecinul și se gândește: dacă-i spun că am, îmi cere să-i dau; dacă-i
spun că n-am, zice că nu-s gospodar... După un timp se hotărăște și răspunde:
- Am, dar numa' puțin mi-o rămas, pe fund.

*******

Guvernul recomandă:
Spălați-vă des pe mâini, pentru a fi protejați de viruși.
Pe creier vă spălăm noi, dormiți liniștiți!

*******
Fac un apel celor care ați plecat cu rafturile de orez și paste. Vedeți că orezul e made în China și pastele made în Italy. Să aveți poftă!

*******

Am vorbit cu un prieten de-al meu care lucrează în China. Mi-a sugerat să nu iau COVID-19, deoarece în septembrie se lansează COVID-20 și cică e mult mai fain! Aștept!

Aleg

Motto:,,Viața este o colecție de alegeri”
(Fer. Vladimir Ghika)




Îl aleg pe Iisus, aleg să fiu a Lui !
Aleg să umblu, arc viu, avântat
să-mi plimb privirea
pe toate ce sunt și-mi încântă
clipei de acum, rotunjirea...
Aleg să mângâi cap de copil
în joc absorbit
să-i înțeleg, cu zânbet cald,
în adânc, taina:
simplu și firesc – înstăpânit
pe lumea ce ESTE
pentru el, miracolul este real
și doar povestea-i poveste...
Aleg să devin iar stăpân
din rob vândut neliniștii,
să trăiesc în amiezi,
și orice prilej de rostire să-l tâlcuiesc
din smerită, curată tăcere...
Aleg să mă bucur că n-am fost
uitat de cei vii,
de darul ce-l am...și,
din zori până-n asfințit sunt îngăduit
alături de voi a trudi...
Aleg să nu râvnesc zi după zi
după vorbele-rai, gesturi de mângâiere,
să știu eu mereu mulțumi
și firesc să-mi fie la greu
răsăritul de zâmbet pe chip
din a inimii floare, adiere...
Aleg să trăiesc, să alerg, să cânt
să mă cuprind cu totul în jertfa LUI
și în a SA Înviere !


Maria-Mirela Filimon

CUGETARE

10 Aprilie 2020

NU pot să plâng, ca Tine Maica îndurerata, cum ai plâns Tu pentru Copilul Tău

Dar pot să mă rog cu evlavie la Fiului Tău si să ÎI mulţumesc pentru sacrificiul făcut pentru noi

NU sţiu să sufăr, ca tine Maică îndurerată, la răstignirea Fiului Tău

Dar ştiu să mă rog şi să cer alinare pentru toate suferinţele OAMNILOR din intreaga lume. Cerul să ne păzească de molima pandemiei şi să fim permanent sub paza Ta Sfântă Fecioare Măria, mama noastră

NU sunt capabilă de recunoştinţă faţă de Tine Maică îndurerată,

Dar pot să ofer compasiunea si adânca mea credinţă faţă de durerea ce Ţi-a cauzat-o răstignirea Fiului Tău

Nu pot să indur suferinţa, ca Tine Maica îndurerata, dar pot să mă rog ca toţi membii familiiilor să găsească puterea neccesară pentru a indura si apoi, timpul să estompeze memoria suferinţei cauzate de cei decedat din cauza pandemiei

Nu pot să opresc firul evenimentelor, nici Tu nu-ai putut Maică indurerată

Dar pot să- ti dovedesc credinţa mea prin rugăciunea pe care o rostesc acum:

Deschide porţile raiului pentru ca toţi a căror suflet se ridică la Cer să fie primiţi in rai de Bunul Dumnezeu, iar Maica Sfanta să-i adopte ca pe copilaşi EI

Dumnezeule Bun si Atotputernic , înţelegător şi iubitor de oameni, inconjoară cu dragoste, sădeşte in sufletele familiilor din care au plecat spre Cer cei decedaţi, multă liniste si pace , alungă tristeţea si incurajează-i pentru a-şi continua viaţa, in speranţa că sufletele lor se vor vindeca de durere.

10 APRILIE 2020

Cugetare

miorita săteanu

Haz de necaz

Selectie propusa de Miorita Sateanu

Viaţă, Poezie, Învăţătură

Selectie propusa de Ecaterina Grecu.

„Fiecare carte pare că închide în ea un suflet. Şi, cum o atingi cu ochii şi cu mintea, sufletul ţi se deschide ca un prieten bun.”
Maxim Gorki

Indemnul Sfântului Ioan Iacob: „astăzi, când s-au înmulţit vicleşugurile în lume şi s-au împuţinat păstorii cei buni, acum, când nu mai găseşti pildă de viaţă curată şi nici povăţuitori sufleteşti, cu cât mai mult trebuie să ne sârguim la citirea Sfintelor cărţi pentru a nu greşi drumul mântuirii”.

O,om

De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulţi o să îndrume.

Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Şi vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorba, vorba ta,

Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curaţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt...cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.

Ai spus un cântec, versul sau
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.

Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuşi sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.

Trăieţti o viaţă...viaţa ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.

O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau laşi prin pilda care-o dai
Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.

Deci nu uita!...Fii credincios
Cu grijă şi cu teamă
Să laşi în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.

SCÂNTEI DIN INIMĂ

Versul cel cu patru strune
Îmi aduce mângâiere
Totdeauna când mă aflu
La necaz şi la durere.

Ca din cremene scânteia
Versul la necaz s-aprinde,
– Într-un chip cu totul tainic –
De la inima fierbinte.

Când necazuri sunt mai multe
Şi zăgazuri mai înalte
Versurile – prin minune –
Izvorăsc atunci mai calde!

Fierbinţeala din lăuntru,
De la inimă plecând,
Mă trezesc întotdeauna
Versuri prea duios cântând.

Când durerea mă răpune
Şi puterile se frâng,
În şiraguri nesfârşite
Versurile mele plâng.

Iar când am vreo bucurie
Şi cu duhul mă aprind,
Inima atunci săltează,
Slavoslovii versuind!

Dacă vrei să ştii vreodată
Ce simţea inima mea,
Cetitorule iubite,
De la versuri vei afla!

BUCURIA MAICII DOMNULUI DE SFÂNTA ÎNVIERE

Bucură-te Preacurată
Care ieri te-ai tânguit
Iată Fiul tău cu slavă
Din mormânt a răsărit!

Toată firea prăznuieşte
Învierea lui Hristos,
Toate se îmbracă astăzi
Cu veşmânt prea luminos!

Îngerii şi pământenii
Cântă azi acelaşi grai
Iar Adam şi cu tâlharul
Azi se veselesc în Rai.

Nu mai este astăzi pază
În Edenul cel ceresc,
Uşa stă mereu deschisă
Pentru neamul creştinesc.

Nu se mai socoate Crucea
Ca organ chinuitor;
Ea rămâne „Steagul Slavei”
– Semnul cel biruitor – !

Băutura cea amară
De Hristos s-a îndulcit
Şi „împărăţia morţii”
Pe vecie s-a zdrobit!

Tu fiind mai înainte:
„Maica Sfintelor dureri”
Astăzi eşti: „a Slavei Maică”
Şi „a Sfintei Învieri”!

SPRE ALTE ŢĂRMURI

De câte ori priveam în zare
Simţeam de mic aşa un dor
Să colindez pământ şi mare,
Să fiu departe călător.

Vedeam în zarea depărtată
Un cer de-a pururea senin
O lume nouă, mai curată,
O viaţă fără de suspin.

S-a dus degrab copilăria
Ca visul cel înşelător
Şi după dânsa bucuria
S-a dus ca pasărea, în zbor.

În lumea asta zbuciumată
Am căutat limanul sfânt
Pe care l-am visat odată,
Dar nu se află pe pământ.

Aceleaşi valuri sunt pe mare,
Aceeaşi viaţă cu dureri,
Aceleaşi băuturi amare
Ne dau şi astăzi, ca şi ieri.

Un singur ţărm acum rămâne
Străin de valul cel lumesc:
Ierusalimul cel din ceruri
Putea-voi ca să-l nimeresc?

La el nu este nici durere
Nici întristare, nici suspin,
Acolo nu-i apus de soare
Şi cerul veşnic îi senin

TU EȘTI CALEA

 Iisuse, știm că TU EȘTI CALEA cea luminată, de urmat,
 Deschisă cât cuprinde zarea, pentru toți cei ce-au ascultat
 Învățătura Ta Cerească, minunile care-au făcut
 Credința în Tine să se nască, si Harul Tău Cel Sfînt, văzut.
 Căci orice suferință cruntă, de Ți-ar fi cerut cineva
 Să o alungi cu mâna-Ți Sfîntă, era de-ajuns atingerea
 Sau vorba, spre cel ce arată Credință în puterea Ta.
         Când cel cu fața la pământ, bolnav de lepră
Te-a rugat Să-l vindeci, în Tine crezând, doar l-Ai atins. „Fii curățat!”
 Ai spus. Omul cel suferind, atunci, pe loc, s-a vindecat!
         Când orbul Ți s-a-nfățișat, crezând că va fi ascultat, „Ce vrei să-ți fac?”
Ai întrebat. „Să văd!” a răspuns el smerit. „Vezi!”
Ai răspuns. „Vei fi iertat! Credința ta te-a mântuit!”
Mulțimea Ți s-a închinat, fiindcă vederea i-a venit!
         Pe acel om paralizat, slab și demult zăcând în pat,
 Ce-a fost adus în fața Ta, greu, prin acoperișul spart,
 Cu Harul Tău l-Ai vindecat, spunându-i că va fi iertat. 
Neobosit Ai arătat Învățături spre pocăință,
 Spre-îndepărtare de păcat, apropiere de credință.
        Când Petru, coborât din barcă, striga, de valuri îngrozit,
 Tu i-Ai răspuns, călcând pe apă: „Puțin credinciosule, de ce te-ai îndoit?”
 Căci orice om fiind de Tine aproape și crezând smerit
 În Sfintele-Ți Puteri Divine, nicicând nu-l Vei lăsa pierit!
        Cu vameșii la masă-Ai stat, ca să-i îndrepti pe calea bună.
 Când fariseii-au întrebat de ce așa, privind cu ură,
 Tu le-Ai răspuns cu-nțelepciune, mirat de neputința lor,
 Că „pentru cei bolnavi pe lume e ajutorul doctorilor”!
         Iubind ființa omenească, la fel, indiferent de stare,
 Putere, avere lumească, nu Te-Ai sfiit să speli picioare,
 Dând legii noi calea firească (și celei vechi o răsturnare),
 Când cei puternici ar fi-n stare pe cei mai slabi să îi slujească, 
Astfel, urmând Căile Tale și-nțelepciunea Ta Cerească.
        Loviți de boli sau duhuri rele, mulți suferinzi Ai vindecat,
Fără de grai, auz, vedere, alții din morți s-au ridicat,
Atinși de-a Ta Sfântă Putere, din Dumnezeu Adevărat.
         Lumina Ta Dumnezeiască, prin bunătate și iubire,
 Ajută omul să pășească pe drumul drept spre mântuire.
         Când oameni răi, duși în păcat, fără vreo vină,
Te-au legat, (După ce Iuda Te-a trădat), nu Te-Ai opus, nu i-Ai certat!
 Ai fost bătut, nu Te-Ai văitat, badjocorit și răstignit,
Tatăl, să-i ierte L-Ai rugat! După ce chinul s-a sfârșit,
 Iar cerul s-a întunecat, mormântul rece Te-a primit,
 Pământul s-a cutremurat și plânsul Maicii Te-a jelit.
 A treia zi Ai înviat și din mormântul ferecat,
 Tu peste moarte ai călcat, apoi, la Cer Te-Ai Înălțat!
 Să nu ne plângem de nevoi! Nimic nu este mai presus
 De ce-a pătimit pentru noi Fiul Lui Dumnezeu, Iisus.
 Să urmăm astăzi Calea Lui, pe care-a vrut să ne îndrepte,
 Să urmăm Calea Binelui, oricât ar fi de multe trepte!
         Putem acum, în loc opriți, plecând genunchiul la-închinare,
Să cerem a fi mântuiți, s-avem în toate vindecare!
Să spunem cu credință tare, îndepărtând orice păcat,
În noaptea Învierii Sale, Credem în EL, E-Adevărat!
                     Iisus HRISTOS A ÎNVIAT!
           Coboară-n inimile noastre, să-avem iubirea și iertarea,
 Și mulțumire pentru toate, alungă plânsetul și jalea,
 Viața să meargă mai departe, pe drumul Tău, căci TU EȘTI CALEA!


 VICTORIA FURCOIU
    07 APRILIE 2020
        MĂRCUȘ

POVESTEA COPIILOR ÎN VACANŢA DE VARĂ

Împreună cu fraţii mei, in fiecare vacanţă de iarnă sau de vară plecam la bunici la la Pişcolt, cu trenul pe linia Oradea- Satu Mare până la gara Resighea .

În gara Resighea, unchiul Jani, fratele tatălui nostru ne aştepta cu carul cu boi. Scârţăitul carului, pasul molcom şi liniştit al boilor care mergeau domol, miscând ritmic din coadă, ne duceau direct în braţele bunicilor nostri : Mămuţa si Tătuţa, spre fericirea noastra, pentru dragostea cu care eram aşteptaţi şi primiţi de către ei


D A !! dar bunicii erau totdeauna puţin ingrijoraţi de expansiunea noastră orăşenească, de faptul că eram necunoscători al bunului mers al gospodăriilor tărăneşti, ingrijoraţi , ca nu cumva să mai tăvălim odată cânepa sau să culegem macul necopt.

Într-o vara după svăpăiala , sbenguiala si jocul din ocolul casei, am căutat puţină umbră şi răcoare,
In fundul grădinii era “fântăna cea buna” unde veneau sătenii după apă bună de băut
Lângă fântâna era un nuc mare rămuros si umbros unde ne mai jucam noi , dar se odihneau si cei care veneau după “apa bună”

Hai şi noi la umbră la un alt fel de joc,

Dar….. trecând prin grădina, am dat de capsulele de mac. A fost deajuns ca unul dintre noi să rupă o capsulă, că intr-o clipă toţi 10 sau chiar 12 copii să năvălim şi să rupem capsulele de mac, care fiind suculente si bune, le-am mâncat cu nesaţ , aproape pe toate care erau in calea noastră

Ne-a venit o moleşeală si o stare de somnolenţă la toţi şi nu am mai ajuns la fântână, șura era mai aproape şi am intrat in șură ne-am intins pe paiele frumos mirositoare -a vară - am adormit urgent toţi nepoţii deodată

Ne-au căutat disperaţi cei din casă, neştiind unde suntem şi neinţelegând de ce este aşa linişte in ocol , au alergat la fântâna speriaţi de gânduri negre , dar nu eram acolo nu ne-au găsit nici la copiii din vecini, nu eram acolo.

Mămuţa, blănda şi smerită şi-a ridicat privirea spre chipul Maicii Domnului si a cerut ajutor. Poate ….in acest moment ne priveşte, dintre miile de stele, tot cu admiraţie si fericire, pe toţi cei care ne-am bucurat de dragostea si dăruirea dânsei.

Bâtrânul câine dădea foarte vioi din coadă şi se tot invârtea pe lânga bunica . Bunica il tot alunga de frică să nu se impiedice de el.
Atunci câinele a fugit, glonţ, spre șură .
A dat vestea locului unde dormeau copii, unul lângă altul ca “sardelele”

Mămuţa s-a speriat tare când ne-a văzut, nu ştia ce s-a întâmplat . Gânduri negre au tulburat-o profund
A strigat după ajutorul vecinilor
Vecinii au sărit urgent in ajutor şi trecând din ograda lor, in ograda bunicilor au văzut dezastrul din rondul in care nici o tufă de mac nu mai avea capsule.

Au dezlegatul misterul somnului nostru.
Au strigat la Mămuţa să aducă lapte.
Cu greu, somnoroşi, am băut o cănuţă de lapte rece , apoi cu greu ne-am revenit
Am invăţat şi am promis că nu vom mai face o asemenea stricăciune-
Am lăsat gospodăria fără mac, pentru cozonacii de Sfântul Crăciun

Clipele copilăriei au trecut, bunicii s-au stins in mila Bunului Dumnezeu, noi ne-am împrăştiat prin toată ţara, dar ne aducem cu drag aminte de vacantele frumoase , petrecute la casa dragilor nostri bunici

INTOCMIT

MIORITA SATEANU

CONSEMNAT LA DOMICILIU

 SPER DIN TOATĂ       CĂ VA FI BINE   

Aştept cu puţină nelinişte in suflet, dar aştept cu toată convingerea ca această stare de urgenţă  prin care suntem consemnaţi la domiciliu se va sfârşi în curând

Deasemenea aştept, ca toate demersurile şi in special măsurile luate de autorităţile statului să aiba efectul dorit pentru protectia , prevenirea şi apărarea cetăţenilor şi a limita extinderea si a mai opri îmbolnăvirea oamenilor şi a pandemiei.

Încrederea mea se bazează pe succesul măsurilor luate, dar şi pe respectarea acestora de către noi toţi cetăţenii României si al lumii întregi.

Vă îndemn să vă implicaţi cu toată convingerea pentru susţinerea şi respectarea măsurilor prevăzute de autorităţile statului

Este foarte greu a suporta starea de urgenţă . Este greu a fi „consemnat la domiciliu” şi aceasta oarecum produce tristeţe, o stare de inactivitate, de inutilitate, o durere pentru că nu poţi să te gospodăreşti cum eşti obişnuit. Deasemnea nu poţi să te intâlneşti cu membrii  familiei, cu prieteni şi cunoştinţe.

Greul ar fi, mult mai trist şi mai dureros să contacteze cineva din familie sau din cunoştinte această infecţie.

Vă îndemn ca să găsiţi pentru copii activităţi ingenioase şi indeletniciri practice, ocupaţionale si jocuri, pentru ca ei să fie, pe lânga lecţii, atraşi spre lucruri plăcute

                                                                                                                                                                                                                     

Bunicilor vă rog să conştientizaţi, marea libertate ce o oferă bătrânețea şi că niciodată nu aţi fost aşa de liberi Aceasta pentru că armata de voluntari vă ajută să vă indeplinească dorinţele si că vă facă aprovizionarea celor necesare în gospodărie.  Găsiţi-vă actvităţi utile şi distractive, care înainte nu erau accesibile.

Sper din toată inima si entuziasmul meu creşte pentru că la sfârşitul acestei stări de urgenţă vom avea posibilitatea să anulăm „consemnul la domiciliu” salariaţii să-şi ocupe locurile de munca, scolarii să intre bucurosi pe poarta unităţilor de învătământ. Să se deschidă instituţiile de cultură, bibliotecile, muzeele, teatrele filarmonica pentru a ne bucura de cea ce ne oferă aceste unităţii.

Speranţa să fie sprijinul nostru în parcurgerea acestei etape de prevenire, respectând cu stricteţe tot cea ce oferă legislaţia în vigoare- cu deviza : spălatului pe mâini şi utilizarea măştilor pentru distanţarea socială si mai ales consemnul la domiciliu

Si toti, din toate colţurile lumii, să fim fericţi ca ne-am vidnecat , că nu am fost bolnavii, că suntem bucuroşi că trăim

Suntem un popor majoritar creştin si este datoria noastră să sperăm şi să promovăm viaţa, apărând valorile umane, copii si familiile noastre

Sperăm ca respectand toate restricţiile, dorinţa noastră să se infăptuiească

INTOCMIT

MIORITA SĂTEANU

Ocolul si grădina bunicilor

Cu nostalgie privesc inapoi la timpuri trecute , timpuri trăite, din care rememorez amintiri, care imi răscolesc sufletul şi care imi forţeaza imaginaţia pentru a reinvia sentimentele pierdute faţă de cei apropiaţii si dragi in mijlocul cărora mi-am petrecut frumoasa mea copilărie.

Dece imi răscoolesc sufletul?

Pentru că imi aduc aminte de casa, tinda, ocolul si grădina bunicilor mei de pe ulita Domhatului.

De ce imi forteaza imaginaţia?,

Pentru că trebuie să-mi reamintesc de chipurile blânde, ochii sfredelitori de mari, glasul molcom si gesturile liniştite, dupa truda câmpului, al bunicilor mei dragi , a lui: Mămuţa si Moşu

Ne intâlneam numai la apusul soarelui cu ei, veneau de pe câmp , adăpau vacile, le duceau in grajd , le asterneau paie curate, iar vacile rumegau linistite

Vine “ciurda” !!!! striga unul dintre nepotii bunicilor- toată ceata de copii fugea pe uliţă să primescă vacile

Era fascinaţia serii , evenimentul important al zilei, pentru că toate vacile işi cunosteau casele şi se opreau in dreptul căputului casei

Intre vacile din ciurdă, oare care este vaca bunicilor?

Oare cum de se opreste, in fiecare seara, vaca bunicilor in drepul “caputului”?

Mie mi se părea tare deşteaptă !

După ce o adăpau, in grajul cu mirosul specific, Mămuţă mulgea vaca venită de la păscut . Avea ugerele mari care atârnau greu, de darul pe care vaca ştia să-l ofere oamenilor de la ţară.

Apoximativ 10 nepoti, aşteptam la uşa grajului , urmăream fiecare mişcare a mâinilor ostenite ale bunicii din timpul mulsului, si cu mare nerăbdare doream să sorbim cu nesaţ, din “şuştarul” cu lapte, lichidul aburind, cu miros imbietor, care ne potolea foamea

Stăteam la rănd, după ce ne inghionteam care să fie primul , stăteam cu cănuţele si pita moale in mână să se umple cănuţele cu laptele proaspăt gustos şi mult aşteptat

Foame fiind potolită, la spălat, in ciubăr, la fântână ,

Bunica ne pregătea de culcare , multumindu-I lui Bunul Dumneazeu pentru darul zilei ce a trecut si cu rugăciunile ”Tatal Nostru” şi “Născătoare de Dumpezeu “ adormeam Bincuvântati de glasul blând al lui Mămuţa

Pe “madraţul” umplut cu paie- paie ce ne imbătau cu mirosul lor proaspăt , ne cufundam in somul cel dulce al visurilor copilăriei, dorind să fim mereu liberi, jucăndu-ne lângă bunici, in paradisul vacanţei de la Piscolt

Ing.Miorita Sateanu

Cetatean de onoare al Municipiului Oradea

Rugaciune

R U G Ă C I N E

Autoare : IOANA PRECUP 

Priveşte Tată cum pământul
Geme sub un ocean de lacrimii
De viruşi şi de păcate
De durere si de patimi

Priveşte pe ai Tăi copii
Cum cer milă şi-ndurare
Cu miile înşiraţi

Pe al veşniciei cale 

Ascultă-ne Tată ruga
Ce se înalţă către stele
Că mutim bolnavi si singuri
Făr- de nici o mângâiere


Iartă greşelile noastre
Şi opreşte pandemia
Ce loveşte-n treaga lume
Ce loveşte-n România


Dă-ne lacrimi de căinţă
Dă-ne Tată înţelepciune
Pentru Fiul tău jertfit
Salvează intreaga lume


Clopotele să vestească
Şi în cer şi pe pământ
Invierea Lui Isus
Şi-cetarea pandemiei
Din mila Ta Tată Sfânt


 Paraschiva Cărbunar, în prefaţa unui  volum, spune despre  Ioana Precup  că poartă filonul sufletesc al neamului din care s-a ridicat, „aducând contribuţii preţioase de mare diversitate în creaţie (poezie, proză, teatru etc.), înţelegând durerile şi bucuriile omeneşti, redându-le prin mijloace de expresie, păstrând nota de originalitate şi autenticitate"

Cainele si Pisica -

 Poveste pentru copii in lectura autoarei- Vitoria Furcoiu

Broscuta optimista

Victoria Furcoiu- 

O bunică din Brașov, de profesie asistent medical, a transformat afinitatea pentru rime și grija pentru nepoți într-o mini-colecție de cărți pentru copii.

 De la o ghicitoare, ea a ajuns la peste 15 cărți de poezii publicate.

In 2017 si 2018 a lansat la Biblioteca Judeteana Bihor mai multe carti pentru copii.

https://www.crisana.ro/stiri/actualitate-2/lansarea-volumelor-semnate-de-victoria-furcoiu-scrieri-pentru-copii-de-la-bunica-160861.html

Volumele cuprinse sub titlul „Scrieri pentru copii de la bunica” conţin tematici diferite, deosebit de valoroase, destinate domeniului educativ şi ocupaţional pentru preşcolari şi şcolari din ciclul primar şi reprezintă: Ghicitori pentru copii, Poveşti nemuritoare în versuri, Poveşti din curtea bunicii, Sfaturi educative, Deprinderi sănătoase şi bune maniere pentru copii şi Alfabetul vesel. La acestea se adaugă şi poeziile din „Învăţăminte pentru suflet”, versuri dedicate celor 10 Porunci, create pentru cultivarea şi practicarea credinţei.

UN GÎND BUN- Victoria Furcoiu

 Peste-ntreaga lume, o grea încercare 

S-a ivit deodată, dar nu din senin, 

Și lovește crâncen, fără de cruțare, 

Cu repeziciune, mari necazuri vin, 

Aducând chiar moarte, disperare, chin.

 Ar fi de prisos să-ntrebăm „de ce?”... ! 

Răspunsu-l găsește cine-și dă silința. 

Mai bine-înțelegem cât mai repede,

 Ca, întâi de toate, să-întărim credința, 

Căci numai de Sus vine biruința. 

Și să ținem minte că în lumea toată, 

Gândirea și viața pot să se-înnoiască,

 Să avem din asta, lecția-nvățată,

 Astfel de necazuri să ne ocolească, 

Lumina din Ceruri să ne ocrotească! 

Tu trimite, Doamne, oameni luminați

 Pe pământ s-aducă iubire și pace 

Fără poluare, ură între frați, 

Să uite războiul și să se împace!

 Un gând bun, speranță, să avem cu toții, 

În fiece seară, când ne-om închina,

 Cu credință vie, fără spaima morții, 

Am putea să spunem, din suflet așa: 

Cu multă speranță, azi în fața Ta, 

Și plecându-mi capul iar îngenunchez,

 Smerit, cu nădejde, 

Te mai rog ceva: 

Să nu mă lași, Doamne, să mă-ngrijorez!

 Orice încercare s-ar ivi pe lume, 

Orice rău ne-ar paște, văzut, nevăzut, 

Duhul Tău cel Sfânt, 

Ține-l lângă mine, 

Credința în Tine să îmi fie scut! 

VICTORIA FURCOIU 

31 Martie 2020 

Mărcuș

Miorita Sateanu- cugetare

C U G E T A R E

De o tinerețe frumoasă au parte mulți, însă de o bătrânețe frumoasă – prea puțini.…

Zilele trecute, m-am întrebat cum e să fiu bătrână ?

Recunosc că …m -am pierdut puțin cu firea, întrebarea este interesantă

M-am gândit si……..

Deci:

Am decis că bătrânețea este un dar.

Cred că pentru prima dată pot spune că astăzi sunt persoana pe care mi-o doream, cândva, să fiu.

Bineînțeles că nu e vorba despre corpul meu!

Uneori acest corp mă lasă disperată – riduri, pungi sub ochi, păr cărunt, medicamente – o farmacie întreagă

Vorbeam si de capul meu care incă functionează . e adevarat ca nu la parametri cei mai ridicati- ca pe vremuri , dar mai merge…….

Adesea mă șochează bătrânica ce s-a mutat în oglinda mea, însă nu obișnuiesc să-mi fac mult timp griji pe seama acestei viziuni și neliniștile îmi trece repede.

Cu cât îmbătrânesc, devin mai îngăduitoare cu mine, mai puțin critică.

Am devenit prietena mea.

Nu-mi fac reproșuri pentru că am mâncat cu un biscuit mai mult, pentru că nu mi-am strâns patul, pentru că mi-am cumpărat şi mânâc mereu aripioare si cartofi si iaurt si branză si mere –si …. atât restul, nu e suportat de organismul meu

Unde sunt dulciurile- în criză!!!!!

Cine și ce treabă are cu mine dacă citesc până la patru dimineața și dorm până la amiază?

Am dreptul să mănânc uneori prea mult, să nu strâng după mine, să fiu chiar extravagantă în singurătatea mea

Am fost martoră la cum prea mulți prieteni au părăsit această lume prea devreme, înainte să înțeleagă, înainte să încerce marea libertate ce o oferă bătrânețea.

Dansez cu mine însămi, ascultând melodii minunate, și, dacă-mi vine să plâng pe seama unor supărări , ce să-i fac, plâng...

Uneori vorbesc greu, nu selectez cuvintele, alteori sunt uitucă, ce-i drept.

Dar, mă rog, nu toate în viață merită memorate, iar despre ceea ce contează cu adevărat îmi voi aduce aminte la sigur, cândva !!!.

Ce dacă aseara nu mi-am adus aminte de cuvântul: de camera de luat vederi - care este montată in scara blocului.

Desigur, în toți acești ani, inima mi-a fost frântă: de supărare, confruntări , frustrări, nerealizari, de muncă grea

Dar tot in acesti ani inima mea a fost foarte fericită, pentru realizările copiilor mei, a familiilor lor si a dragilor mei nepoţii si strănepot – din Londra

Însă inima încercată este și izvorul puterii mele ,a avântului, al înţelegerii cu care pornesc să cuceresc alte culmi in diferite domenii care mă pasionează

Muzica este alinătorul tuturor relelor care vin si trec peste mine

Rugăciunile rostite, dimineţa si seara, sunt îndreptate cu mare credinţă spre Înaltul Cerului, spre care mă uit mereu,aşteptând să apară in ochii minţii mele Bunul şi Înduretatul Dumnezeu, Maica Precurată Maria si Sfinţii, către care mă rog zilnici de ani mulţii

La ceas de Lithurghie urmăresc si cânt răspunsurile şi cântecele adecvate progesului Lithurgic

Mă minunez de puterea preoţilor care slujesc, cu evlavie si dăruire, intr-o biserică goala de credincioşi , dar plină de ascultătorii transmisiilor de la Sanctuarul “Maica Domnului” credincioşii “consemnaţi la domiciliu” ca mine

Inima care nu a fost încercată nu va cunoaște niciodată bucuriile realizărilor

Soarta este binevoitoare cu mine, dându-mi să trăiesc până la peri suri, până când râsul meu tânar s-a întipărit pe vecie în brazde adânci pe față.

Îmi închipui câți oameni n-au râs niciodată, câți au murit înainte ca părul să li se acopere cu brumă?

Pot spune „nu” absolut sincer. Pot spune „da” absolut sincer.

Pe măsură ce îmbătrânești, e tot mai ușor să fii sincer.

Duci grija părerii altora tot mai puțin.

Nu mai am dubii și rezerve în privința mea.

Am câștigat chiar dreptul să greșesc. Dar nu păcătuiesc

Poate trebuie să spovedesc o greutate care se tot rostogoleşte , dar nu cade în prăpastie, ca să mă scap de ea, până nu găsesc ocazia să disec “greutatea”, cu cei care mi-au provocat-o .

Nu este vorba de “sarmalele “personale” ale celor care le-au servit NU !!!!

Asta e “istorie” !!!!!

Așadar, răspunzând întrebării mele pot spune: îmi place să fiu bătrână.

Bătrânețea m-a eliberat...

Atât cât sunt încă aici, nu voi pierde timp făcându-mi griji pentru ce a putut să se întâmple, pentru ce nu s-a întamplat, nu-mi voi face griji în legătură cu ceea ce se mai poate întâmpla.……….”

Imi fac griji că nu reuşesc să aduc fericire celor care au nevoie şi imi solicită ajutor.

De multe ori am şi eu nevoie de această fericire din partea altora.

Fericirea o primesc de la copii mei de la soţia fiului si de la ginerele meu, de la nepoti, nepoate si stranepoţel meu si chiar si de la cei de la care nu mă aşteptam

Aceasta fericire primită, aduce bucuria si liniştea, zilelor, în sigurătate.

Dar ce este singurătatea, când ISUS spune: „Nu vă fie frică , Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor”!!!!!!!

Mioriţa Săteanu

29 MARTIE 2020

Invitatie

 Suntem consemnati la domiciliu.

Timpul si-a schimbat densitatea.

Zilele trec altfel.

Trebuie sa comunicam sa pastram ideea de normalitate.

Va invit pe acest blog , sa trimiteti materiale, poezii, bancuri, povesti, amintiri din tinerete, mai vesele sau mai triste , dearece nu totdeauna viata a fost usoara, sa ne bucuram imreuna fiecare de experienta celeilalte.

Un club AS, al doamnelor consemnate  la domiciliu de pandemia anului!

Zi de rugăciune interconfesională 2020 - pentru femeile din Zimbabwe

Ziua Mondială de Rugăciune (ZMR) este o zi în care femeile de diferite confesiuni se întâlnesc în localitățile lor pentru a se ruga pentru o țară anume, dar și pentru pacea din lume. Marcată în prima zi de vineri a lunii martie, Ziua Mondială de Rugăciune își are originile în secolul al XIX-lea, atunci când femeile creștine din Canada și Statele Unite au început să se implice în misiuni de încurajare a rugăciunii personale, deplasându-se și în alte părți ale lumii. În această zi a lunii martie, de la răsăritul soarelui până la apusul său, pe întregul glob se adună, an de an, tot mai mulți credincioși pentru o rugăciune comună. Programul este pregătit de femei, dar invitația la rugăciune se adresează tuturor. În România, a fost marcată pentru prima oară în 1971, la Sibiu. În 1993, s-a înființat Forul Ecumenic al Femeilor Creștine din România, iar prima slujbă a fost oficiată în 1993, la București. În prezent, este organizată de asociațiile de femei ale bisericilor și de comitetele ecumenice locale în peste 200 de localități.

Tema acestui an este luat din Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Ioan: Isus i-a zis: Ridică-te, ia-ti targa și umblă (In 5, 8).

Acest temă ar putea da sens chiar și vieții noastre, mai ales că suntem în perioada Postului Mare, când putem spune, că omul reflectă mai mult la provocările și ispitele vieții grăbite pregătindu-se de frumoasă sărbătoare a Învierii Domnului Nostru Isus Cristos.

Din partea parohiei și a părintelui parohal  Parohiei Greco-Catolice Oradea ”Schimbarea la Faţă” Velenţa , s-au   adus mulțumiri doamnelor  organizatoare, care apartín tuturor confesiunilor din Oradea .

Gala premiilor voluntariatului 2019

Direcţia de Asistenţă Socială Oradea a organizat a VII-a ediţie a Galei Voluntarilor din Domeniul Asistenţei Sociale. Evenimentul a adunat peste 100 de persoane, voluntari care prin activitatea lor de voluntariat sprijină orădenii aflaţi în nevoie, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale şi ai instituţiilor publice care îşi desfăşoară activitatea în municipiul Oradea, pentru a le recunoaşte voluntarilor contribuţia la creşterea calităţii vieţii orădenilor şi pentru a le evidenţia sprijinul oferit comunităţii din care fac parte.


În cadrul Galei, au fost acordate premii voluntarilor care s-au înscris în competiţie, pentru cel mai bun voluntar, din cadrul a 13 asociaţii şi fundaţii, astfel: de la Asociaţia Româno-Germană Alsterdorf – dl Rencsik Istvan Krisztian, Asociaţia S.O.S Autism – dna Simona Zlibuţ, cu o activitate de voluntariat de peste 10 ani în asociaţie, Fundaţia Hospice Emanuel – dra Diana Petruşan, de profesie asistent manager, de la Asociaţia Down Oradea România – dra Brindas Larisa Florina, Fundaţia People to People – dl Remus Toderici, Fundaţia de Scleroză Multiplă – dna Florica Sălăjan, Fundaţia Amia Suflet de Copil – dna Cristina Indrieş, de profesie psiholog, Asociaţia Caritas Catolica – un cuplu de voluntari tineri – Kiss Bernadett şi Antal Gergo, Asociaţia Caritas Eparhial – dl Andrei Horgoş, Fundaţia Est Europa – dşoara Nagy Natalia Claudia, Asociaţia Filantropia Oradea – dna Blaga Mariana, Asociaţia Viaţă cu Autism – dna Trif Maria Alina, profesor al Colegiului Naţional Mihai Eminescu şi Fundaţia Creştină Diakonia – dna Pap Eva, asistent social.


A fost acordat premiul de excelenţă, dlui dr Gheorghe Carp, manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Bihor, care a contribuit necondiţionat la susţinerea multor tineri în carierele lor profesionale.

Să fii voluntar activ la Serviciul de Ambulanţă Judeţean Bihor înseamnă disciplină, dăruire, muncă, respect şi spirit de echipă, astfel dra dr.Arina Căbuţi a fost desemnată cel mai bun voluntar al serviciului.

Serviciul Mobil de Urgenţă Reanimare şi Descarcerare Oradea – SMURD, a desemnat-o pe dra Cătălina Brisc, ca cel mai bun voluntar, care a efectuat 404 ore de voluntariat la UPU în anul 2018.

Cel mai bun voluntar din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor este dna Puriş Floarea Zoriţa, care activează în cadrul Centrului de plasament pentru copii cu dizabilităţi nr.3 Oradea, din anul 2012.


De asemenea, au fost acordate premii pentru sprijinul acordat copiilor din Centrul de Îngrijire de Zi, dlui Micu Ioan, dnei David Oana, pentru consultanţa oferită în prelucrarea şi implementarea GDPR-ului şi dnei Şurlea Andrada care participă în mod voluntar la programul derulat de către instituţia noastră, “Şcoala Părinţilor”.

Dlui Marius Lugojan de la Foto Miron Oradea, care sprijină activităţi de voluntariat Serviciului de Evidenţă a persoanelor şi în special oamenii în nevoie, internaţi în spitale, centre pentru vârstnici şi persoane cu dizabilităţii i-a fost acordat premiu. Pentru a puncta valoarea voluntariatului şi sprijinul oferit comunităţii, au fost acordate premii Clubului Lions Oradea şi Clubului Rotary Oradea, care au sprijinit activităţile DAS Oradea, creând oportunităţi de dezvoltare şi integrare socială, oferind şanse tinerilor talentaţi, un zâmbet copiilor mai puţin norocoşi şi ajutor unei persoane cu handicap.


Pentru iniţierea şi promovarea programului “Şcoala părinţilor”, dna Adina Ciucioiu, Şef Serviciu Programe Sociale din cadrul instituţiei noastre a fost premiată şi felicitată.

Clubul de poezie

Lena Constante (1909-2005)

Lena Constante

Lena Constante ( 1909-2005) a fost una din cele trei fiice ale lui Constantin Constante, ziarist, diplomat şi scriitor român de origine aromână, din prima jumătate a secolului XX .

Lena Constante a fost arestată de comuniști ca  parte lotului  Pătrăşcanu pentru ca a fost colegă cu soţia liderului comunist, Elena Pătrăşcanu, la recent înfiinţatul Teatru de Păpuşi. Ea confecţiona păpuşile, iar Elena Pătrăşcanu  scria scenariile.
Lena Constante alături de prietenul său Harry Brauner (viitorul ei soț)  au devenit prieteni intimi ai familiei Pătrăşcanu.

           În acest context a fost arestată, pentru anchetă în 1948 și a fost reţinută 1541 de zile în diverse închisori din Bucureşti , apoi a fost judecată și condamnată la 12 ani de muncă silnică pentru crima de înaltă trădare şi 10 ani pentru activitate contrarevoluţionară, fiind forţată să execute pedeapsa mai mică, de 10 ani, din care i s-a redus timpul deja petrecut în puşcărie.


Cartea Evadarea Tăcută povestește în format de jurnal cele 3000 de zile de singurătate în închisorile comuniste, drumul de la șocul inițial,  la căutarea de mijloace de supraviețuire.

Organele de anchetă nu au folosit  tot arsenalul de torturi clasice, de la privarea de somn (timp de 12 zile şi nopţi nu a fost lăsată să doarmă decât 24 de ore   pentru a-i frânge voinţa „Să nu mai poţi lucra. Să-ţi simţi toate gândurile încurcând-se, pierzându-se. Dispărând. Să simţi cum capul tău se goleşte. Să simţi că acest gol este greu, capul tău din ce în ce mai greu, că pleoapele tale sunt de plumb, că ele nu mai pot rămâne deschise că, sprijinindu-mi coatele pe masă, le menţin cu greu deschise cu degetele mele arătătoare.(…)” Această metodă era destul de eficientă,  căci „După douăsprezece zile semnez ceva. Nici nu ştiu ce am semnat. Creierul meu nu mai funcţionează. Voinţa? Principii? Demnitate? Conştiinţa? Nu mai eram decât o grămadă de carne beată.”[2]) până la arma alimentară, foarte cunoscută şi foarte des aplicată de comunişti peste tot în lume.

„Prima mea pedeapsă, foamea. Timp de 400 de zile. Mi-a fost foame timp de 400 de zile. O foame de fiece clipă. Umilitoare. Bestială. O foame care-mi frământa burta, înjunghia pântecul cu crampe, scălda obrazul cu lacrimi. Primeam trei căniţe cu apă pe zi. Dimineaţa, prima ceaşcă era socotită drept micul dejun. La prânz, a doua însoţea singurul fel de mâncare al prânzului. Într-o farfurie de metal, două-trei îmbucături de carne pluteau în lichidul dubios. Carnea era uneori înlocuită cu câteva bucăţele de cartofi, şapte-opt prune uscate sau trei linguri de paste sau mămăligă. La şase seara aceeaşi mâncare şi a treia ceaşcă cu apă.(…) Foamea mă chinuia şi zi, şi noapte. Singur visul izbutea să-mi dea iluzia îndestulării. După visul întoarcerii acasă, visul hranei este al doilea tip de vis celular.”
 .

  A supravieţuit mai degrabă decât a trăit alţi cinci ani de izolare absolută în regimul penitenciar comunist din închisorile Dumbrava, de pe lângă Sibiu şi Miercurea Ciuc, catalogată drept cea mai dură închisoare pentru femei din arhipelagul comunist românesc.

Acestor opt ani şi jumătate li s-au adaugat alti trei ani si jumătate petrecuţi într-o celulă cu alte douăsprezece femei către finalul lungii sale sentinţe- descrise în cartea  Evadarea imposibilă. Penitenciarul politic de femei Miercurea-Ciuc. 1957-61.

Lena Constante a a descoperit în singurătate și teroare, mici metode pentru a  supraviețui.
 A creat în minte  opt piese de teatru pentru copii din care, după eliberare, nu a reuşit să transcrie decât trei. Și-a impus  gimnastica zilnică, folosirea zâmbetului, igiena cu orice preţ. „Deţinuţii aparţin unei specii încă necercetate. Adaptarea lor la mediul în care sunt obligaţi să trăiască este pe cât de rapidă, pe atât de uimitoare. Cele cinci simţuri ale lor îşi schimbă funcţiile. Vederea nu mai vede. Ea este înlocuită de auz şi de miros. Gustul este atrofiat de foame.” 
În închisoare s-a întărit credința  „Aveam, dintotdeauna, credinţă în spirit. În închisoare, chiar de la început, această credinţă mă întărise. Nu puteam crede că omul nu este decât o materie ce putea fi măturată. Nu. Eram şi eu o părticică din spiritul veşnic şi fără margini, plutind pretutindeni, dintotdeauna şi fără sfârşit şi numit de oameni, dintotdeauna şi pretutindeni, Dumnezeu. Deci, o părticică, oricât de mică ar fi fost ea, trebuia să fie, şi ea în mod necesar, veşnică. Nici o forţă n-o putea îngropa în mormântul meu, împreună cu carnea mea putrezindă. Cum ar fi putut putrezi spiritul pur? Cine poate îngropa flacăra unei lumânări?  ”

Cu acestă forță alături a folosit fiecare obiect care se rătăcea în celulă pentru a crea ceva - dinții pieptenului deveneau ace, ațele hainelor deșirate deveneau obiecte manufacturate cu migală....
Creativitatea a fost un alt factor de supraviețuire.
Comunicarea , prin pereți, a fost un alt factor.

Asfel Lena Constante a reuşit să parcurgă acest calvar să-şi piardă minţile iar  după ieșitrea din închisoare să își continue viața și să moară la  venerabila vârsta de 96 de ani.
Carte document, personalitate creativă  , gândire se supraviețuitor, rânduri care să inspire alte generații care vor trăi vremuri grele.

Tapiserii făcute de autoare care se află la muzeul National de Artă Modernă din București